Psihologie

Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Psihologie

Mesaj de duranviola » Dum Oct 28, 2012 9:46 am

nu am de gand sa deschid o polemica, doar pentru ca in viata nu simtim nevoia sa apelam la un psiholog...

Aceasta stiinta care studiaza acele parti ale noastre care nu se vad, mintea si sufletul, are ca ultim scop, si cel mai important: SA AJUTE OMUL!
Acest ajutor poate fi oferit prin intermediul psihologului.

Psihologul poate sa ne ajute atunci cand avem probleme dar de asemenea, poate sa ne ajute si sa devenim mai buni!
Exista oameni care considera ca nu au probleme sau in orice caz, ca nu au probleme semnificative si cu atat mai mult considera ca un psiholog nu i-ar putea ajuta cu nimic. Ei bine, nu exista oameni fara probleme! Daca traiesti, inseamna ca ai si probleme. Daca ai probleme, inseamna ca poti primi ajutor calificat pentru a face fata acestora sau pentru a le rezolva cat mai bine!
Iar pe de alta parte, noi oamenii, nu suntem niste fiinte perfecte. Si daca nu suntem perfecti, atunci inseamna ca intotdeauna exista posibilitatea sa evoluam, sa crestem, sa ne transformam in niste oameni mai buni.
Si pentru cei care inca mai sunt sceptici cu privire la rolul psihologului in viata lor, sa facem urmatoarea comparatie:
Inca de cand ne nastem, intervine in viata noastra igiena corpului. Prima data, trupul ne este curatat de catre asistenta din sala de nasteri, dupa care aceasta grija a igienei zilnice este transferata mamei. Aceasta ne ingrijeste micutul trup, pana cand ajungem la varsta la care responsabilitatea ne revine noua. Si vom avea aceasta grija a trupului pana la sfarsitul vietii, invatandu-i intre timp, si pe copiii nostri, acest ritual zilnic.
De ce ne ingrijim?
Toti vom fi de acord, ca facem acest lucru pentru a ne mentine sanatosi si pentru a ne feri de boli. Toti ne spalam pe maini pentru ca suntem constienti ca numai asa vom indeparta niste microbi microscopici, pe care noi nu-i vedem dar stim ca sunt acolo, si ei au o putere enorma de a ne distruge sanatatea; iar noi vrem sa ramanem sanatosi!
Acelasi principiu trebuie aplicat si SUFLETULUI nostru. Asa cum ne curatam trupul si ne spalam pe maini pentru a ne feri de microbi, tot asa ar trebui sa ne ingrijim si sufletul. Asa cum microbii de pe maini nu se vad, nici „ microbii” din sufletul nostru nu se vad, dar daca nu sunt indepartati, ne pot face enorm de mult rau. Trebuie sa invatam sa ne curatam si sufletul!
Acest lucru e bine sa devina un obicei in viata noastra. Asa cum atunci cand avem o problema cu trupul, mergem la doctor pentru a remedia situatia, tot asa, atunci cand avem o problema cu sufletul, trebuie sa mergem la psiholog. Daca o sa lasam „ microbul” acolo, spunand ne inselam foarte tare, pentru ca el o sa creasca, si o sa creasca, si o sa sape in sufletul nostru pana cand o sa inceapa sa atace si sa distruga partile sanatoase din suflet. Cred ca niciunul dintre noi nu ne dorim asta!
De aceea igiena sufletului e la fel de importanta ca igiena trupului. Numai daca avem un suflet sanatos, intr-un trup sanatos, avem sansa sa fim fericiti.
Ingrijiti-va sufletul, consultati un psiholog!

Psih. Roxana Georgescu

http://www.marya.ro/rolul-psihologului- ... a-noastra/
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Psihologie

Mesaj de duranviola » Joi Noi 08, 2012 11:30 am

pentru ca tot se vorbea pe alt topic de introvertiti.....

Cum recunosti un introvertit… si ce te faci cu el?

Cam 30% dintre oameni sunt introvertiti. Ei au o fire retrasa, tacuta. Atunci cand nu cunosc destul de bine pe cineva sunt rezervati si distanti. Se simt bine in mediul cunoscut al familiei, iar in ceea ce priveste cunostintele, cercul lor este restrans.

Cu toate ca acorda multa atentie lumii lor interioare, cu greu ar dezvalui ceva despre ea. De aceea prefera sa-i asculte pe ceilalti vorbind. Le este greu sa se adapteze la nou, mai ales la schimbarile bruste. Prefera sa-si desfasoare studiul sau munca mai degraba singuri decat intr-o echipa, si au nevoie de planuri minutioase si de pregatire ca sa se simta confortabil. Nu stralucesc prin optimism, nu sunt firi foarte vesele.

Punctele forte ale introvertitilor: au o atentie concentrata, sunt buni ascultatori, sunt independenti, au o gandire profunda si originala, sunt seriosi, de cuvant, ordonati, se remarca prin integritate, au un simt al sinelui bine integrat. Conservatori, sunt constanti in ceea ce fac, in idei si mentalitati. Au sentimente stabile si profunde.

Desi n-ar trebui niciodata sa incercati sa-i transformati in extrovertiti, introvertitilor le-ar fi util la scoala, in munca lor sau in societate sa fie sprijiniti sa-si dezvolte abilitatile de a comunica cu ceilalti – pentru ei acestea nu vin in mod natural, ca in cazul extrovertitilor.

Introvertitii dau impresia ca nu le plac oamenii. Nu este adevarat, aceasta perceptie s-a format din cauza consumului de energie pe care il au in prezenta celorlalti: in timp ce extrovertitilor timpul petrecut in prezenta altora le mareste energia, introvertitilor le-o scade. De aceea prefera sa interactioneze cu ceilalti nu mult si superficial, ci putin si profund.

Daca extrovertitilor le place sa vorbeasca, introvertitilor le place sa asculte. Nu asteapta cu nerabdare pauzele pe care ceilalti le fac in vorbire pentru a avea ocazia sa strecoare comentarii despre ei insisi. Nici macar nu se grabesc sa raspunda atunci cand sunt intrebati ceva. Insa ar fi o greseala sa va ganditi ca daca tac inseamna ca sunt de acord cu ce spuneti. Este mai bine sa le cereti un raspuns explicit decat sa presupuneti ce este in mintea lor. Si apoi asteptati, au nevoie de timp ca sa examineze fiecare amanunt al problemei.

Una dintre cele mai mari diferente intre introvertiti si extrovertiti este felul in care ei reactioneaza la stres. Cand extrovertitii sunt stresati, ei reactioneaza vizibil. Pot fuma sau bea, bombani sau striga, arunca farfurii sau pahare, dau cu pumnul sau se pot urca pe pereti. Cand introvertitii sunt stresati, ei se retrag. Fac asta ca sa-si incarce bateriile. Au nevoie de timp ca sa-si reinstaureze ordinea in lumea lor interioara si ca sa-si recapete energia consumata de prezenta celorlalti.

Hai sa vedem ce anume ii streseaza pe introvertiti:

- Incalcarea teritoriului lor. Nu le luati locul, nu le mutati lucrurile de pe birou… de fapt nu le mutati lucrurile in general, lasati-i singuri daca se retrag si sa nu cumva sa le imprumutati obiectele personale fara sa le cereti voie, pentru ca asta ii infurie destul de tare. Au nevoie de o camera a lor, bineinteles cu o usa care se poate inchide.

- Asa cum am spus, au nevoie de timp pe care sa-l petreaca singuri ca sa-si incarce bateriile. Daca li se refuza timpul petrecut doar cu ei insisi devin iritabili si deprimati. Pentru o sanatate optima au nevoie sa fie singuri cel putin jumatate din timpul folosit pentru a se recrea. Le plac calatoriile lungi, plimbarile in natura, adora compania animalelor – toate aceste lucruri le refac echilibrul interior.

- Introvertitii pun mare pret pe intimitate. Cand li se ignora limitele pe care le impun in aceasta privinta devin deranjati sau se simt jigniti. Chiar daca este vorba numai de faptul ca un coleg vorbeste prea tare la telefon in prezenta lor.

- Nu le faceti surprize, nu le gusta din simplul motiv ca prefera sa stie la ce sa se astepte. Este normal ca fiecare om sa controleze cat mai mult lumea sa… introvertitii insa vor sa controleze lumea intreaga.

- Le este frica de esecul in public si se simt de-a dreptul umiliti cand nu se ridica la inaltimea asteptarilor. Nu-i puneti niciodata in lumina reflectoarelor, se vor simti cu siguranta stingheriti.

- Prefera sa comunice in scris. Spre deosebire de extrovertiti, se pot simti de-a dreptul extenuati cand sunt supusi la prea multa comunicare verbala “care nu duce nicaieri”. Altfel spus, urasc vorbaria ca forma de socializare. De aceea este de inteles ca uneori ignora pur si simplu telefonul care suna, preferand sa rezolve cat mai multe din lucrurile pe care le au de facut pe mail. Asadar nu va simtiti insultati daca prefera sa comunice in scris.

- Introvertitilor le place sa fie bine pregatiti, mai bine spus sa fie “acoperiti”. Daca sunt presati sa-si dea o parere sau sa vina cu o solutie inainte de a se fi gandit bine la ea se simt inconfortabil si deseori vor refuza sa se exprime in astfel de conditii. Pentru a evita neintelegerile ar fi foarte bine daca i-ati invata sa va comunice celorlalti clar atunci cand au nevoie de timp inainte de a da un raspuns. Daca n-o fac, intelegeti-i oricum, acum stiti mult mai multe despre ei.

Exista diferite grade de introversie, insa foarte putini oameni sunt 100% introvertiti, marea majoritate avand inclinatie fie spre tipul introvertit, fie spre tipul extrovertit, dar prezentand elemente din amandoua tipurile.

http://www.damaideparte.ro/index.php/cu ... cu-el/410/
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Psihologie

Mesaj de duranviola » Mar Noi 27, 2012 9:45 am

Parintii cu stima de sine scazuta si copilul din dotare

Parintii cu stima scazuta isi vad copilul:

1. Ca valoare a lor in comunitate pentru mentinerea stimei de sine si a stimei fata de familie: “El citeste cel mai bine din clasa.”; “Toti spun ca ea este cel mai cuminte copil!”; “Am dorit ca el sa fie ceea ce noi nu am putut fi.”

2. Ei au nevoie sa se simta placuti de copil ca sa le fie mentinuta stima de sine ca parinti. Daca copilul arata ca ii dezaproba, ei sunt dezamagiti si asta face dificila educatia si disciplinarea copilului.

3. Copil perceput ca o extensie a sinelui: ca pe cineva care doreste ceea ce doreau ei cand erau copii; ca pe cineva care gandeste ce gandesc ei, vede ce vad ei; ca pe cineva caruia trebuie sa i se dea totul, ca o compensare pentru carentele lor; ca pe cineva care va face ce vor ei, cand vor ei; ca pe cineva care va fi un bun parinte pentru ei. Dar daca copilul lor nu vrea aceleasi lucruri, nu este recunoscator, ei sunt dezamagiti. “De-abia am asteptat ca ea sa creasca mare si sa ne ajute/asculte.”

4. Fiecare parinte are vise pentru copilul sau, dar problema se inteteste cand fiecare parinte se impotriveste dorintelor celuilalt partener. Copilul este prins intre cereri contradictorii mai ales cand fiecare parinte isi vede copilul ca un potential aliat impotriva celuilalt partener; mesager prin intermediul caruia poate comunica si, impaciuitor al celuilalt partener.

Astfel, dorintele fiecarui parinte sunt blocate sau anulate de dorintele celuilalt parinte cu stima de sine scazuta. Se aprinde conflictul marital; copilul este tras de partea fiecaruia prin lupta de a fi preferatul copilului. Parintii sunt preocupati pe cine iubeste cel mai mult copilul, cui i-a zambit copilul, cu cine vrea sa doarma copilul, etc.

6. Sexul copilului duce la ideea ca, copilul seamana deja cu unul dintre parinti si este deosebit de celalalt. Parintele de acelasi sex il va vedea pe copil apartinandu-i mai mult, in timp ce parintele de sex opus va vedea copilul devenind ca partenerul sau si se va teme ca nu cumva si copilul sa se intoarca impotriva sa. Va munci si va lupta sa-si atraga copilul de partea sa si pentru a se revansa pentru deficientele din relatia maritala. Copilul devine mai devreme sau mai tarziu pion intr-un razboi sexual, in timp ce parintele de acelasi sex are tendinta sa il perceapa pe copil ca pe un rival sau competitor.

7. Daca un copil pare sa fie de partea unui parinte, el risca sa-l piarda pe celalalt parinte. Daca nu isi exprima clar pararea lui i se poate cere sa faca acest lucru. Devreme ce un copil are nevoie de ambii parinti, o alegere il va rani inevitabil.

Parintele mai putin preferat se poate retrage sau poate neglija indeplinirea functiilor parentale si il poate dispretui atat pe copil cat si pe parintele preferat.

Daca un baiat va fi de partea tatalui, mama poate spune direct sau pe ocolite:

“La ce te poti astepta de la barbati?”; “Esti la fel ca tatal tau.”; “Trebuia sa am o fata, ca sa ma inteleaga.”

Daca o fata este de partea mamei, tatal poate spune:

“Tu si cu femeile tale!”; “Esti exact la fel ca mama ta.”; “Trebuia sa am un baiat.”

Daca un baiat este de partea mamei, tatal poate spune:

“Tu si mama ta sunteti la fel”; Esti baiatul mamei si te ascunzi sub fusta ei.”; “Carui barbat adevarat ii plac papusile?!”

Daca o fata pare sa fie de partea tatalui, mama poate spune:

“Esti isteata dar iti va fi greu cu baietii.”; “Caror fete le place matematica!”; “Esti fetita taticului tau si nu vrei sa cresti mare.”

Parintele de acelasi sex cu copilul nu-l dispretuieste numai din gelozie pe copil ci si din incercarile lui de a fi un parinte bun dezvoltand copilului caracteristicile care par sa fie cele mai adecvate sexului sau. “Drumul spre iad este pavat cu intentii bune” se potriveste ca o manusa cand vine vorba de intentiile parintilor.
Si nu uitati ca dispretul afecteaza copilul, indiferent fata de cine este directionat.


http://www.topexperti.ro/experti/Delia- ... otare_1145
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Psihologie

Mesaj de duranviola » Mie Dec 05, 2012 8:32 am

5 moduri să eviţi depresia de Sărbători

Chiar dacă eşti singură de Crăciun nu ai niciun motiv să stai îmbufnată şi să nu te bucuri de relaxarea, liniştea şi atmosfera plăcută pe care o creează un brăduţ frumos împodobit şi de obiceiurile pe care le aduce această Sărbătoare! Iată ce trebuie să faci ca să combaţi depresia!
Sfaturi anti-depresie de la psihoterapeut


Da, ştiu că te-ai săturat de sfaturile lor, însă ai încercat să le iei în considerare să vezi dacă funcţionează? Câteva sfaturi practice şi la obiect nu strică, poate reuşesc să te binedispună şi să vezi partea bună a acestei perioade. Iată ce-ţi recomandă psihoterapeutul Lena Rusti ca să nu te afunzi în depresie şi să laşi Sărbătorile să treacă pe lângă tine:


1. Nu aştepta să cadă din cer un Fât-Frumos! Priveşte partea bună a lucrurilor!

Tu eşti propria ta familie. Nu aştepta ca ceva să se întâmple în viaţa ta pentru ca tu să te simţi bine. Până apare acel cineva sau acel ceva, pierzi timp care înseamnă tot viaţa ta. Fă acum lucrurile pe care le amâni pentru mai târziu! Oricare ar fi problemele pe care le ai în acest moment, încearcă să le priveşti şi partea bună, deoarece în felul acesta poate vei găsi şi o soluţie de rezolvare. De exemplu, dacă eşti tristă pentru că eşti singură, nu rezolvi nimic dacă te izolezi şi te adânceşti în depresie. Încearcă să te bucuri de ceea ce ai, ieşi în oraş şi oferă-ţi şansa de a întâlni pe cineva, persoana pe care o cauţi.


2. Fă un gest frumos pentru altcineva!

Nu e nevoie să donezi sume imense de bani, ci să ajuţi pe cineva din puţinul pe care îl ai pentru a-l face fericit. Astfel, vei simţi şi tu satisfacţia că ai oferit o mână de ajutor cuiva care avea multă nevoie.


3. Creează-ţi ritualuri de sărbători, dar fără să cazi în rutină!

Este bună şi rutina în anumite situaţii, dar dacă ai chef de ceva nou cu ocazia Sărbătorilor nu te cenzura, bucură-te de ceea ce-ţi doreşti! Şi nici să nu te gândeşti să stai în pijamale în seara de Crăciun, deoarece îţi poate accentua starea de depresie. Cheamă câţiva prieteni şi sărbătoriţi împreună. Sau mergi în vacanţă la o prietenă pentru a sărbători împreună Crăciunul.


4. Acceptă-ţi viaţa cu bune şi cu rele!

Aste înseamnă că trebuie să accepţi şi tristeţea, singurătatea, dar nu înseamnă că trebuie să te adânceşti în ele până nu mai găseşti o cale de ieşire. Viaţa nu este roz de la un capăt la altul, trebuie să cauţi clipele de bucurie, să lupţi pentru ele, fiind convinsă că le meriţi.


5. Pierderea unei persoane dragi este mai intens resimţită de Sărbători!

Este foarte important sa-ti asumi faptul că tu eşti aici şi că persoana pierdută şi-ar dori ca tu să te bucuri şi să sărbătoreşti Crăciunului ca pe vremuri. Trebuie să-ţi asumi cu maturitate condiţia pe care o ai şi să duci mai departe sărbătorile de iarnă ca pe un moment de celebrare.

eva.ro
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Psihologie

Mesaj de duranviola » Dum Mar 03, 2013 9:31 am

Cum sunt bărbaţii din România în pat.

Miturile despre sexualitatea românilor realizează o clasificare a potenţei bărbaţilor, din punctul de vedere al zonei geografice din care fac parte. Totuşi, cât de mult adevăr se află în spatele acestor bancuri? Reporterii „Adevărul“ au discutat cu sexologi din fiecare regiune, pentru a demonta sau a valida aceste mituri sexuale.

În România circulă un folclor bogat prin care reprezentanţii de gen masculin din fiecare regiune istorică se ridiculizează reciproc în legătură cu virilitatea. Din acest punct de vedere, bancurile îi privilegiază pe ardeleni, care ar fi cel mai bine dotaţi şi cu probabilitatea cea mai mare de a-şi satisface partenera. La fel de bine stau la acest capitol şi bărbaţii din zona Moldovei.

BUCUREŞTENII

Muntenii, şi în principal bucureştenii, sunt caracterizaţi de o fire agitată, vulcanică şi sunt consideraţi de către olteni, moldoveni sau bănăţeni ca fiind aroganţi. După cum spun specialiştii, în Muntenia viaţa cotidiană este trăită într-un ritm mult mai alert faţă de alte regiuni ale ţării. Însă, atunci când vine vorba de satisfacerea partenerei, bărbaţii din Muntenia îşi schimbă radical atitudinea, după cum spune Gabriela Marin, specializată în psihoterapie şi sexologie: „Sunt destul de preocupaţi să-şi satisfacă partenera, probabil datorită nevoii lor personale de a se considera valoroşi şi importanţi“.

Totodată, aceştia sunt consideraţi ca fiind dinamici şi inventivi în pat, chiar dornici să experimenteze. „În ceea ce priveste alegerea poziţiilor sexuale, poziţia misionarului conduce detaşat, iar urmatoarea este «woman on top» . Sunt mai iuţi şi pasionali, optimişti şi dornici să-şi îmbunătăţească performanţa sexuală“, explică Gabriela Marin. Muntenii nu refuză afrodisiacele sau alte produse naturiste pentru îmbunătăţirea performanţelor, însă sunt destul de reticienţi atunci când vine vorba de pastile pentru potenţă.

Potrivit explicaţiilor oferite de experta în psihoterapie de cuplu, aceştia sunt mult mai deschişi faţă de locuitorii altor regiuni atunci când vine vorba de a consulta psihosexologului în legătură cu diversele probleme apărute în viaţa sexuală a cuplului. Posesivi din fire, muntenii reacţioneză puternic atunci când simt că partenera îi înşeală şi se desprind destul de uşor de relaţia lor, dacă bănuielile sunt confirmate.

MOLDOVENII

Despre moldoveni se spune că sunt printre românii cei mai buni la pat. Judeţul Vaslui, în special, şi-a câştigat în folclor faima de a avea procentul cel mai ridicat de bărbaţi virili. Pe de altă parte, sexologii români desfiinţează aceste mituri, despre care spun că nu au acoperire ştiinţifică. „Sunt bancuri cu ardeleni, moldoveni, munteni, dar nu cred că, la nivel general naţional, se poate pune problema despre diferenţe în privinţa performanţelor sexuale. La fel cum nu cred în acele studii potrivit cărora românii ar fi cei mai performanţi la pat din Europa. S-a mai spus ulterior, la cealaltă extremă, că românii ar avea dimensiunea medie a penisului cea mai mică din Europa. Este o prostie, la fel. Dimensiunea penisului este direct proporţională cu înălţimea individului. Cum noi nu suntem o naţie de oameni mici în niciun caz, nu se poate susţine o asemenea teorie. Cu toate acestea, dimensiunea şi proiecţia în spaţiul autohton a dimensiunilor penisului există şi suscită interes“, a explicat Voichiţa Mogoş, medic endocrinolog şi profesor de sexologie la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaşi.

Pe de altă parte, în Moldova există, statistic, cea mai mare rată de delincvenţă de natură sexuală. Cazurile de incest, de violuri sau de abuzuri sexuale asociate cu violenţă fizică pot fi explicate, potrivit doctorul Mogoş, prin sărăcia extremă. „Asta ţine de promiscuitatea pe care o crează sărăcia, plecarea mamelor de acasă să muncească în străinătate sau etilismul. Incesturile numeroase nu au legătură cu o structura comportamentală specifică moldovenilor, ci cu faptul că trăiesc într-o regiune foarte săracă. Mai sunt zone uitate de lume şi în sudul ţării. Sexul reprezintă una dintre puţinele posibilităţi de evadare din lumea urâtă în care trăiesc, iar şansa de a-şi găsi un partener nou este destul de redusă. Astfel, se naşte incestul, pe fond etilic şi de sărăcie“, mai spune doctorul Mogoş.


OLTENII

Sexologii susţin că oltenii sunt percepuţi ca isteţi şi ştiu să facă o femeie să se îndrăgostească imediat de ei. În pat sunt dezinvolţi şi îşi doresc un preludiu tandru şi postludiu pe măsură. Oltenii sunt românii care se bucură cel mai mult de o viaţă de familie împlinită. „Bărbaţii îşi doresc ca iubitele să le vorbească provocator în pat. Câteva vorbe sexi nu strică niciodată şi nu pică rău. Bărbaţii olteni sunt dezinvolţi în pat şi de cele mai multe ori nu fac niciodată primii pasul către o femei. Le place misterul, iubesc să se joace cu partenera şi vor să fie dominaţi în pat“, a spus sexologul Ion Dincă.

Bărbaţilor olteni nu le place să se laude cu ce cuceriri au. Sexologii susţin că mituri dspre oltenii în pat sunt multe, dar nu sunt adevărate. „Se spune despre olteni că au nasul mare, iar asta le face pe femei să se gândească la faptul că sunt zei în intimitate. Toată lumea ştie mitul cu nasul mare. Eu zic că fiecare bărbat este altfel la el în pat şi trebuie mai întâi să ştie să îşi facă femeia să se simtă bine. Un singuru lucru este adevărat: sunt geloşi şi nu suportă ca nimeni să stea în preajma persoanei iubite“, a mai spus Ion Dincă.

Sexologii au mai declarat că bărbaţi olteni sunt tot timpul în căutarea femeii perfecte, iar în momentul în care au găsit-o sunt fideli. „Oltenii au instinctul de vânător foarte bine dezvoltat, iar din când în când îşi verifică puterea de seducţie şi chiar îşi doresc să facă lucruri interzise. Îşi doresc tot timpul să experimenteze în pat“, a mai spus Ion Dincă.


ARDELENII

Miturile care circulă despre sexualitatea ardelenilor îi poziţionează pe aceştia la loc de cinste în ceea ce priveşte satisfacerea partenerei. Pe de altă parte, preşedintele Institutului de Sexologie din Cluj-Napoca, Cristian Delcea, spune că firea individului, felul său de a fi, determină comportamentul acestuia în dormitor, nu regiunea din care provine. Acesta afirmă că nu există studii care să arate că ardelenii sunt mai potenţi decât moldovenii sau oltenii, dar nici invers.

Sexologul clujean bănuieşte că acele percepţii culturale despre ardeleni/moldoveni/olteni şi dobrogeni, cunoscute din bancuri, ar fi generat poveşti despre cum ar fi ardelenii/moldovenii/oltenii şi dobrogenii în pat. Deşi este de peste nouă ani sexolog, el spune că nu a auzit vreun mit despre comportamentul sexual al ardelenilor. „Indiferent de regiune, au aceleaşi dorinţe, aceleaşi fantezii, aceleaşi probleme sexuale“, afirmă Delcea.

BĂNĂŢENII

Profesor doctor Mona Vintilă este un psiholog timişorean care, printre altele, predă un curs de sexologie la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii de Vest. Conform experienţei sale, românii sunt, în general, oarecum timizi în ceea ce priveşte viaţa sexual, iar acest lucru îi include şi pe bănăţeni.

„Românii îşi trăiesc viaţa sexuală cu mari reţineri, în mare majoritate. Cei mai tineri sunt mai deschişi, însă chiar şi cei despre care putem spune că sunt tineri, între 30 şi 40 de ani, sunt foarte rezervaţi. Chiar dacă până la urmă vin la terapie, invocă iniţial alt motiv, altă problemă, şi abia ulterior, după ce câştigă încredere în terapeut, vorbesc şi despre viaţa sexuală“, a spus doctorul Mona Vintilă.

Această reţinere influenţează, inevitabil, şi modul în care românii se comportă în pat. „Rădăcinile acestei probleme sunt în mentalitate, în educaţia care s-a făcut şi parţial încă se mai face. În familie, discuţia despre viaţa sexuală este tabu pentru marea majoritate. E greu pentru părinţi, pentru că tinerii şi-ar dori să vorbească, dar până la urmă ajung şi ei la aceeaşi concluzie că e tabu, şi îşi iau informaţiile din altă parte“, a explicat psihologul bănăţean.

Caracteristicile oamenilor din zonele ţării sunt de asemenea o influenţă în ceea ce priveşte modul cum românii se comportă în pat. „Bănăţenii sunt mai liniştiţi, ca şi ardelenii, în timp ce moldovenii şi oltenii sunt mai doritori de relaţii sexuale. Sunt statistici care arată că, pentru fiecare vârstă, există o anumită frecvenţă a actelor sexuale, însă practica mi-a dovedit că frecvenţa reală este mult mai scăzută. Statisticile spun că, la 30 de ani, frecvenţa actelor sexuale este de 3 - 4 pe săptămână, la 40 de ani de 2 - 3 pe săptămână, însă în realitate frecvenţa este mai scăzută, la 40 de ani poate chiar o dată la două săptămâni“, este de părere profesoara, care mai crede că doar un amplu sondaj sociologic ar putea duce la informaţii exacte despre viaţa sexuală a românilor.

„Poate e şi stresul de vină, lucrăm foate mult, iar de aceea la tineri, studenţi, care trăiesc viaţa de cămin, există o trăire mult mai intensă a vieţii sexual“, a mai spus doctorul Mona Vintilă. Din multe puncte de vedere, ultimii 20 de ani au adus emancipare în România, însă în ceea ce priveşte sexualitatea lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. „Din ce văd eu în practică, încă există aceleaşi rezerve ca şi acum 20 de ani. Din ce vorbesc cu adolescenţi, suntem tot acolo şi constat că tinerii vorbesc mai uşor despre sex cu un terapeut, un consilier, decât acasă. Părinţii sunt mai preocupaţi ca cei mici să nu consume alcool, droguri, aceste potenţiale probleme primează în faţa discuţiilor despre sexualitate“, a punctat psihologul timişorean.

DOBROGENII

Constănţenii - şi dobrogenii, în general – sunt recunoscuţi pentru temperamentul latin cu puternice accente balcanice. „Bărbaţii sunt iubăreţi, sunt iuţi şi activi atât fizic, cât şi intelectual. Femeile au aceleaşi caracteristici, sunt pasionale, au iniţiativă. Dar faima recunoscută aparţine masculilor. Ca să fac o comparaţie regională, n-am nimic cu ardelenii, care s-ar putea să facă treabă mai temeinică, dar dobrogenii folosesc timpul cu mai mult spor“, arată medicul Jenica Arecco, din Constanţa.

Medicul consideră că aceste avantaje naturale ar putea deveni puncte forte dacă ar avea ca fundament educaţia sexuală bine făcută. „Mă bucur enorm când vin la cabinetul meu tineri, cupluri sau chiar părinţi cu copii care vor să se asigure că adolescenţii primesc informaţia corectă de la sursa cea mai bună, cer amănunte, îşi ţin sănătatea sub control. Copiii învaţă anatomie de la şcoală, îşi descoperă corpul, încep să ţină la igiena lor. Ei tind să acorde mai multă încredere străinilor decât părinţilor, astfel că de multe ori aplică după ureche ceea ce află. Este normal ca generaţia calculatoarelor să se maturizeze mai repede, nu doar intelectual, ci şi fizic. Dar sexualitatea nu trebuie prost înţeleasă. Nu facem sex ca să scăpăm de complexe. Iubirea fizică trebuie să fie în armonie cu iubirea pe care o nutrim faţă de cealaltă persoană“, a mai spus medicul.

La realizarea acestui grupaj au participat jurnaliştii Bogdan Păvăloi, Sînziana Ionescu, Cezar Pădurariu, Florina Pop şi Andreea Mitrache.

http://adevarul.ro/life-style/dragoste- ... index.html

:ymsmug:
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Psihologie

Mesaj de duranviola » Dum Apr 07, 2013 12:26 pm

Succes si esec – Formarea imaginii de sine la fotbalistii profesionisti

Rolul succesului si al esecului in formarea imaginii de sine la fotbalistii profesionistii

“Victoriile aduc victorii si infrangerile aduc infrangeri” este o sintagma frecvent folosita atat in explicarea rezultatelor, cat si in motivarea jucatorilor de catre antrenori inaintea unor partide importante. Dar ce se afla insa in spatele aceste afirmatii?

Trebuie stiut faptul ca o succesiune fie de reusite, cat si de infrangeri pe parcursul unui campionat poate duce la modificarea temporara a imaginii de sine a sportivului, fapt ce va afecta ulterior, fie in sens pozitiv, fie in sens negativ, rezultatele acestuia.

O succesiune de victorii va contribui la supradimensionarea imaginii de sine, ceea ce ii confera jucatorului un grad sporit de incredere si comfort in abordarea partidelor. Jucatorii devin mai increzatori in fortele proprii, abordeaza pozitiv situatiile dificile si se adapteaza mai usor situatiilor problematice. In cazul unor esecuri consecutive, ne confruntam cu situatia diametral opusa, aceea in care jucatorii ajung sa isi subestimeze posibilitatile, capacitatile, resursele, devin anxiosi, neincrezatori in fortele proprii, ceea ce contribuie decisiv la diminuarea sanselor de reusita.

Ce este imaginea de sine?

Imaginea de sine este expresia concreta a modului in care se vede sau se reprezinta pe sine individul. Conceptul se refera la perspectiva individuala asupra propriei personalitati. Imaginea de sine este o creatie cognitiva, un construct psihic care se dimensioneaza sub influenta evenimentelor care actioneaza asupra persoanei.
Particularizand, in cazul sportivilor de performanta, conceptul de imagine de sine defineste ceea ce sportivul crede ca poate sau nu poate sa faca. Daca se “mareste” imaginea de sine, atunci se va extinde si “zona posibilului”, ceea ce sporeste sansele de reusita ale jucatorului. Astfel, dezvoltarea unei imagini de sine adecvate poate sa ofere jucatorului noi perspective asupra resurselor personale, contribuind la transformarea unui esec intr-un succes.

De-a lungul carierei, imaginea de sine la forbalistii profesionisti poate suferi modificari atat prin prisma intelectului, cat si prin prisma experientei.
Increderea in sine este o consecita si a experimentarii, nu doar a asimilarilor intelectuale.
Consecventa succesului, de multe ori este suficienta pentru a imbunatatii performantele sportive. Notiunea de succes se refera la performantele obrinute de jucatori pe termen mediu si lung si se defineste ca fiind “atingerea unui obiectiv”.

Intelegerea imaginii de sine ar putea insemna intelegerea raportului dintre succes si esec, ceea ce ar oferi posibilitatea relansarii unei cariere. Atunci cand o idee, o convingere despre propria persoana se intipareste in mintea fotbalistului, aceasta tinte sa se transforme in realitate, in mod inconstient. Imaginea de sine in cazul fotbalistului profesionist, devine premisa de la care incepe dezvoltarea personalitatii acestuia. In acest mod, experientele anterioare intaresc si sustin imaginea de sine, creandu-se un cerc vicios ce cu greu poate fi inlaturat.

Imaginea de sine neadecvata corespunde identificarii cu greselile si esecurile inregistrate de jucator pe termen mediu si lung. Atat in cazul esecurilor, cat si in cazul succeselor, factorul determinant il reprezinta imaginea de sine adecvata si realista care trebuie acceptata. Jucatorul trebuie sa isi cunoasca atat punctele forte, calitatile, cat si punctele slabe.

O imagine de sine constanta trebuie sa realizeze echilibrul dintre doi poli, respectiv esecul si succesul din plan sportiv. La majoritatea fotbalistilor, imaginea de sine nu se configureaza ca o simpla inlantuire de caracteristici, ci ca o retea continua si stabila de convingeri si idei. Majoritatea jucatorilor manifesta tendinta de a-si proteja imaginea de sine, in mod constient sau inconstient.
In fotbalul de performanta exista insa si cazuri contrare ce constau in respingerea imaginii de sine: situatiile de autoridiculizare sau autoculpabilizare. Aceasta tendinta apare atunci cand jucatorul a comis erori in mod repetat, a esuat in mod constant si s-a ajuns in sitatia de a-si pierde increderea si respectul de sine. Aceste stari sunt insa temporare, intrucat tendinta dominanta este de valorizare a propriei persoane si de pretuire a potentialului individual.
In situatiile de limita, trebuie stiut faptul ca subconstientul actioneaza ca un mecanism ce deserveste mijloacele necesare atingerii obiectivelor, identificandu-se astfel cu un mecanism de obtinete a succesului.

Atat in cazul unor esecuri repetate, cat si in cazul unor succese consecutive, se recomanda atat jucatorilor, cat si celor care se ocupa de instruirea profesionala a acestora, antrenori, consilieri, conducatori, pastrarea unui echilibru in conduita, gandire, si in proiectarea pas cu pas a obiectivelor de performanta si stabilirea mijloacelor de actiune adaptate situatiilor specifice.

Material publicat in Revista Antrenorul, nr.24, Iulie 2009, Federatia Romana de Fotbal

Psiholog Sportiv Andreas Hniatiuc


http://www.lapsiholog.com/succes-si-ese ... nisti.html

eu, unul as adauga si suporterii
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Avatar utilizator
priu
Mesaje: 104
Membru din: Joi Noi 29, 2012 11:01 pm

Re: Psihologie

Mesaj de priu » Dum Apr 07, 2013 12:59 pm

Cel mai bun exemplu despre efectul imaginii de sine la fotbalistii profesionisti este cazul lui Fernando Torres.
Avatar utilizator
LILIaKu-
Mesaje: 1539
Membru din: Lun Oct 01, 2012 8:59 pm

Re: Psihologie

Mesaj de LILIaKu- » Mar Apr 09, 2013 5:49 pm

fernandont scores :)

Sent from my GT-I9100 using Tapatalk 2
M-am vandut la USL pentru mici si bere gratis, platiti din bani publici.
Avatar utilizator
PSC
Mesaje: 657
Membru din: Lun Oct 01, 2012 10:40 pm
Localitate: Timișoara

Re: Psihologie

Mesaj de PSC » Mie Apr 10, 2013 11:03 pm

Poate ar trebui să unim topicul lui Velcea cu acesta. :mrgreen:
Imagine
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Psihologie

Mesaj de duranviola » Joi Iun 13, 2013 9:49 am

Cum este resimtita invidia?

Din cand in cand, fiecare dintre noi are momente de invidie: "De ce-ar fi el/ea mai presus decat mine?", "Unora totul le merge struna". Invidia este o emotie intensa, extrem de dureroasa - simti o strangere in zona pieptului, respiratia devine suieratoare, iar sangele parca nu mai reuseste sa-ti irige fata, care devine palida.

Invidia si gelozia sunt legate intre ele. Totusi, exista si mari diferente. Gelozia seamana cu invidia, dar implica intotdeauna trei persoane. Persoana geloasa se teme ca altcineva ii va lua persoana iubita. O alta versiune a geloziei apare cand o a treia persoana este geloasa pe un cuplu si vrea sa-i desparta pe parteneri.
Invidia este deseori insotita de depresie si rusine. In poemul "Metamorfoze", poetul Ovidiu descrie foarte bine invidia: "vagauna murdara si dezgustatoare in care locuieste invidia, o gaura infricosatoare si intunecata, invadata de frig care-ti impietreste inima, fara a fi vreodata incalzita de focul vesel, vesnic invaluita in amaraciune." Invidia, ca si gelozia, prospera din cauza diferentelor dintre oameni. Aceste diferente sunt de mai multe feluri (Ros si Jeremy Holmes, "Ecologia starilor sufletesti"):

diferente biologice minore arbitrare. Unele n-au nici o semnificatie in sine: culoarea parului sau a ochilor, daca ne place sau nu gustul de avocado;


variabilitatea inzestrarilor biologice. Variem ca inaltime, inteligenta, muzicalitate si asa mai departe; desi aceste talente pot fi incurajate sau ignorate, in functie de circumstante, exista limite impuse de mostenirea genetica.


diferentele sociale arbitrare: faptul ca ne-am nascut intr-o tara bogata sau saraca si intr-o clasa sociala sau in alta este o chestiune de sansa.


Atitudinile sociale influenteaza si felul in care ne percepem diferentele biologice - culoarea pielii este cel mai evident exemplu, altul fiind sexul. Cu cat obiectul invidiei noastre se afla mai sus, cu atat noi ne plasam mai jos: "Are totul: arata bine, are un serviciu bun, bani, un sot iubitor, iar eu n-am nimic, absolut nimic!".

Cand ne cuprinde invidia, uitam toate lucrurile bune legate de noi insine si ne obsedeaza numai ceea ce nu suntem sau nu avem. Invidia apare din insecuritate si din prea putin respect de sine. Cand suntem invidiosi, incetam sa mai credem in noi insine si inzestram obiectul invidiei cu toate atributele ideale pe care noi nu le posedam.

Deoarece invidia este o emotie atat de incomoda, de multe ori facem eforturi mari pentru a nu-i simti impunsaturile dureroase. Alegem rolul criticului, spunand ca obiectul invidiei nu are nici o valoare. Insa un ascultator atent poate simti foarte repede invidia in astfel de critici dispretuitoare, care pot rani foarte tare persoana careia ii sunt adresate.

Invidia poate fi si stimulul care ne impinge spre autodezvoltare. Ea contine germenii idealului la care aspiram, ceea ce ne poate ajuta sa ne pretuim calitatile si sa ne straduim sa le atingem pe cele dorite. In acelasi timp, daca reusim sa patrundem in adancul invidiei noastre, ne vom da seama ca realitatea nu e niciodata ideala, ca tocmai imperfectiunea noastra ne face sa fim intregi, ca numai datorita luptei, pierderii si schimbarii este viata interesanta si plina de sens.


http://www.eva.ro/psihologie/autocunoas ... -6183.html
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Scrie răspuns