Religie în general

Avatar utilizator
PSC
Mesaje: 657
Membru din: Lun Oct 01, 2012 10:40 pm
Localitate: Timișoara

Religie în general

Mesaj de PSC » Lun Oct 01, 2012 10:55 pm

Discuții generale despre religie
Imagine
Avatar utilizator
Ivanhoe
Mesaje: 2505
Membru din: Lun Oct 01, 2012 3:20 pm

Re: Religie în general

Mesaj de Ivanhoe » Joi Oct 04, 2012 12:52 am

Missa de angelis:



Adica liturghia traditionala gregoriana medievala din Occidentul latin.

Poate sunt subiectiv, dar si daca nu esti catolic, nici macar daca nu esti o persoana religioasa, si daca esti ateu, cred ca cantecul gregorian este totusi frumos, e o muzica medievala altfel decat ce e acum muzica si totusi mie imi place.

Si dupa cum opera doar in italiana suna bine tot asa muzica gregoriana doar in latina suna bine!
Simona Halep

Damnant quod non intelligunt
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Religie în general

Mesaj de duranviola » Dum Oct 07, 2012 10:06 am

5000 de ani de religie in 90 de secunde

http://www.mapsofwar.com/images/Religion.swf
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Religie în general

Mesaj de duranviola » Mie Oct 10, 2012 10:06 am

Primele 5 concilii ecumenice crestine

La primele cinci concilii ecumenice ale bisericii crestine au fost stabilite jaloanele dogmelor teoretice, valabile pâna in zilele de azi. Conciliile au avut loc la Niceea (325), Constantinopol (381), Efes (431), Calcedon (451) si din nou la Constantinopol (553). Toate aceste patru localitati se gasesc in Turcia: Niceea si Calcedon nu departe de Istambul (fostul Constantinopol), Efes in partea vestica a Anatoliei.

Conciliul 1 din Niceea (anul 325)

Convocat de imparatul roman Constantin cel Mare (306-337), in scopul consolidarii imperiului roman cu ajutorul noii religii crestine, pe cale de extindere cu succes in Europa, nordul Africii si Asia Mica. In spatele convocarii celor 318 episcopi a stat lupta pentru putere intre Constantin cel Mare, autoproclamat Pontifex Maximus (episcop universal) si episcopi. Parerile imparatului Constantin cel Mare au trebuit sa fie acceptate fara impotrivire de catre toti episcopii. Pâna la acea data, teza general acceptata de biserica catolica era ca Dumnezeu si Isus nu sunt fiinte identice, ci numai asemanatoare. Constantin cel Mare a obligat membrii conciliului sa accepte teza unitatii indisolubile intre Isus si Dumnezeu.

Conciliul 2 din Constantinopol (anul 381)

Convocat de imparatul Theodosius I (347-395) in anul 381. Theodosius I a declarat crestinismul drept religie oficiala de stat, ordonând distrugerea tuturor vechilor asezaminte de cult pagâne. La acest conciliu Theodosius I a avut un cuvânt greu de spus: episcopii prezenti au trebuit sa accepte introducerea notiunii de Trinitate (Sf.Treime) (identitatea de fiinta intre Dumnezeu, Isus si Sf.Spirit).

Conciliul 3 din Efes (anul 431)

Convocat la cererea co-împaratilor romani Valentianus III (425-455, împarat al partii de vest a imperiului, cu sediu la Roma) si Theodosius II (408-450, împarat al partii de est, cu resedinta la Constantinopol). La conciliul al 3-lea, desfasurat sub patronajul acestor 2 împarati, s-a pus problema in ce calitate trebuie privita Maria: drept Christotokos (Mama lui Cristos cel lumesc) sau Theotokos (Mama lui Dumnezeu, Mama Fiului lui Dumnezeu). Conciliul a hotarât recunoasterea Mariei drept Theotokos, eliberând-o de orice pacat pamântesc. In spatele deciziei a stat însa Pulcheria (sora mai mare a împaratului Theodosius II), nu reprezentantii clericali (papa sau episcopii).

Conciliul 4 din Calcedon (anul 451)

Formal, conciliul al 4-lea a fost convocat de împaratul bizantin Marcianus (396-457), în realitate de aceiasi Pulcheria, care, dupa moartea lui Theodosius II (450) s-a casatorit cu împaratul Marcianus. Pulcheria a dat tonul si la conciliul al 4-lea, in pofida împotrivirii fatise a multor episcopi. Conciliul a proclamat, sub presiunea Pulcheriei, dubla natura - divina si umana - a lui Isus, precum si primatul papei de la Roma (împuternicit cu managementul unic al treburilor clericale mondiale).

Conciliul 5 din Constantinopol (anul 553)

Convocat de imparatul bizantin Justinian I (483-565), de fapt de sotia sa Theodora (497-548), co-regenta imperiului roman de est (împreuna cu Justinian I). Unul din telurile lor, urmarite cu intransingenta, a fost eradicarea pagânismului prin orice mijloace si crestinizarea fortata a maselor. Conciliul al 5-lea a ramas in istorie drept conciliul de aclamare si ovationare a perechii imperiale Justinian I si Theodora. Justinian a ordonat, înaintea începerii conciliului, arestarea papei Vigilius (537-555) care sustinea alte puncte de vedere. La conciliu i-a obligat pe episcopi sa aprobe, sub aclamatii unamime la comanda, toate tezele religioase propuse de perechea imperiala: declararea neautenticitatii multora dintre tezele initial acceptate de biserica, in special cele ale lui Origenes (185-254), teza reincarnarii etc (in total au fost pronuntate 15 anateme).
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
O.m,i'
Mesaje: 81
Membru din: Sâm Oct 06, 2012 11:52 pm

Re: Religie în general

Mesaj de O.m,i' » Lun Oct 22, 2012 4:05 am

Ivanhoe scrie:Missa de angelis:

[

Adica liturghia traditionala gregoriana medievala din Occidentul latin.

Poate sunt subiectiv, dar si daca nu esti catolic, nici macar daca nu esti o persoana religioasa, si daca esti ateu, cred ca cantecul gregorian este totusi frumos, e o muzica medievala altfel decat ce e acum muzica si totusi mie imi place.

Si dupa cum opera doar in italiana suna bine tot asa muzica gregoriana doar in latina suna bine!

Da, ai dreptate. Isi au locul lor si cantirile greogriene. Pacat de superstitiile care au alimentat si alimenteaza in continuare atatea orgolii in jurul religiei. E trist. Nu sunt adeptul religiei, indoctrinarii si limitarii. Viata e si asa destul de complicata si nefericita. Daca crezul personal te ajuta sa completezi un oarecare puzzle, cum ar fi viata - esti un fericit. Religia si cei care revendica adevarul, nu fac decat sa dezbine oamenii, sa aduca mai multa ura si frustrare decat liniste sufleteasca.
Credinta pe de alta parte e o poveste lunga si personala. E un drum pe care il parcurgi singur iar religia nu serveste in niciun caz drept busola.
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Religie în general

Mesaj de duranviola » Sâm Oct 27, 2012 7:49 pm

Rastignirea


Executia prin crucificare a fost preluata de catre Romani de la Cartaginezi. Modul in care Romanii crucificau condamnatii difera insa fata de felul in care este prezentat pe picturile si sculpturile sacrale. Crucea se termina la nivelul traversei orizontale. Au existat 2 variante de rastignire. In prima varianta, condamnatul la moarte era rastignit cu sezutul pe o traversa intermediara (numita sedecula). Cuiele se bateau, nu prin palme (aceastea fiind prea slabe spre a sustine greutatea corpului!), ci prin încheieturile mâinilor. In a doua varianta, mâinile erau legate pe traversa orizontala, iar picioarele erau fixate pe cruce prin cuie, ce strapungeau lateral gleznele. Moartea survenea deobicei dupa mai multe zile. Spre scurtarea chinului, fie se strapungea inima cu lancea, fie se fracturau fluierele picioarelor (crurifagium), ceea ce ducea rapid la sufocare.
In Ierusalim, executiile aveau loc pe ridicatura de pamânt, de cca 5 m inaltime, numita Golgota, nu departe de poarta vestica a vechii cetati.
In Evanghelia lui Ioan (19,16-40) se descriu aspecte ale rastignirii lui Isus. Ioan afirma ca numai celorlalti doi condamnati li s-ar fi fracturat fluierele picioarelor, nu si lui Isus. Un soldat (Longinus) ar fi strapuns pieptul lui Isus cu o lance, fara a-i atinge inima. Din rana facuta de lance a tâsnit un lichid înrosit, ceea ce indica o scurgere apoasa din exteriorul plamânului tumefiat, nu o hemoragie de sânge. La coborârea de pe cruce si la predarea lui Iosif de Arimathia, Isus nu ar fi fost mort. Teza aceasta este sustinuta atât de Evanghelia lui Toma (apocrifa), cât si de alte documente necanonice, inaccesibile publicului.
Isus ar fi fost crucificat intr-o zi de vineri, in jurul orei 12, înaintea începerii Sabbat-ului, si inaintea importantei sarbatori religioase anuale evreesti Passah (dupa evanghelii, in ceasul al 6-lea al zilei, care corespunde orei 12; evreii aveau 12 ore pe zi, intre 6 dimineata si 18 seara). Exista o conventie tacita intre puterea romana si Sanhedrin (organul clerical suprem evreiesc), ca vineri seara, inainte de inceperea Sabbat-ului, cel târziu pâna la ora 18 (ultima ora a zilei, ce marca si inceperea Sabbat-ului!), trupele romane sa îndeparteze, sau sa predea, cadavrele crucificatilor de pe Golgota. Totodata, exista si o stricta reglementare religioasa evreiasca: toti evreii trebuiau sa se gaseasca vineri seara, dupa ora 18, in interiorul zidurilor cetatii Ierusalimului, pe cât posibil acasa. Iosif de Arimathia a primit aprobarea de la Pilat din Pont de a prelua corpul lui Isus ceva dupa dupa ora 17, având deci putin timp la dispozitie (pâna la ora 18) spre a coborî, a spala, a îmbalsama si a transporta trupul lui Isus in propriul mormânt, nu departe de Golgota, si spre a se întoarce in termen util in cetate.

www.ducu
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Religie în general

Mesaj de duranviola » Lun Oct 29, 2012 10:43 am

(Ordinul Templierilor, Pauperis Comilitones Christi Templique Salomonis, Cavalerii Saraci ai lui Cristos si ai Templului lui Solomon, Fratres Militiae Templi, Militia Christi)

Ordinul s-a constituit în anii 1118-1119 la Ierusalim. Rolul initial al ordinului a fost cel al unei politii locale, de asigurare a ordinei si sigurantei, mai târziu a luat insa parte si la actiuni militare. Au fost condusi si ei de un Mare Maestru. Templierii au cautat - intr'adevar - si Graalul, texte vechi iudee (cu continut mistic) si Chivotul Legii (in care israelitii ar fi pastrat Decalogul biblic) in galeriile de sub Templul lui Herodes din Ierusalim (de la acel Templu - lânga care au locuit - le vine numele de Templieri). In afara unor texte vechi iudee, se pare ca Templierii n-au gasit mare lucru la Ierusalim. Chivotul Legii s-ar gasi in prezent - dupa unii - la Aksum (Etiopia), bine pazit de crestinii locali. Graalul (pocalul din care Isus ar fi baut la Cina cea de Taina si in care Iosif de Arimathia ar fi captat sângele lui Isus pe Crucea de pe Golgota) este o pura legenda, fara niciun temei istoric. Ordinul a cunoscut si in Europa o larga raspândire. In anul 1139 Papa Innocentiu II a acordat Templierilor dreptul de a purta semnul crucii pe blazoanele militare. Militiile Ordinului au hotarît in anul 1147 participarea la cea de a doua Cruciada, in urma amenintarii musulmane de cucerire a Regatului Ierusalimului. Voluntarii militari germani la Cruciada s-au numit Cavaleri Teutoni. (Nota: regele ungur Andreas al II-lea a angajat in anul 1211 Cavaleri Teutoni pentru apararea granitelor Tarii Bârsei din Ardeal; dupa 14 ani acestia au fost expulzati din Ardeal, deoarece se considerau obligati ierarhic numai Papei, fapt neacceptat de catre regele ungur). Cruciada a 2-a s-a incheiat in anul 1149 cu un dezastru militar pentru Cruciati. In anul 1187 Templierii si Cavalerii Ioaniti (intre care au existat permanent conflicte si rivalitati) au fost izgoniti din Ierusalim de catre musulmani. In anul 1291 Templierii au parasit definitiv ultimele bastioane din Palestina, s-au stabilit temporar in Cipru (impreuna cu Cavalerii Ioaniti), dupa care au revenit in Europa. Bogatiile si influenta lor le-au creat numeroase antipatii si dusmanii. In anul 1307 regele francez Philip cel Frumos a pornit o actiune de eliminare a Ordinului Templierilor, spre acapararea unei parti din bogatiile Templierilor si pentru curmarea influentei deosebit de mari a acestora. Actiunea a reusit, cu sprijinul direct al Inchizitiei. Templierii au fost acuzati pe nedrept de erezie, sodomie si idolatrie. Ordinul a fost persecutat crunt si desfiintat formal in 1312. O parte din averea Templierilor a fost donata Cavalerilor Ioaniti. Unii Templieri s-au refugiat in Portugalia, unde au primit azil si unde si-au schimbat numele in Ordinul lui Cristos. Interesant este faptul ca Templierii au fost aceia care, in anul 1204, ar fi pus mâna pe Giulgiul din Torino (celebra pânza cu amprenta chipului lui Isus) de la Cruciati, la Atena, care il sustrasera la rândul lor, cu câteva luni mai înainte, din palatul imperial din Constantinopol, in timpul luptelor anti-ortodoxe. Templierii ar fi dus apoi giulgiul in Franta.

www.ducu
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Religie în general

Mesaj de duranviola » Mie Noi 21, 2012 10:04 am

ISTORIA CREŞTINISMULUI Când şi cum se va săvârşi sfârşitul lumii

APOCALIPSA. Conform capitolelor finale ale Noului Testament, şapte îngeri, cu şapte trâmbiţe, vor pedepsi omenirea pentru păcatele ei. Iar fiara cu 10 coarne şi „şarpele cel vechi" îi vor înfrunta pe îngeri şi pe Iisus Hristos

Cu episodul de astăzi, despre sfârşitul lumii, „Adevărul" încheie serialul dedicat istoriei creştinismului în România.

Fiara cu 10 coarne

Ideea sfârşitului lumii se regăseşte în toate religiile. Cărţile sfinte ale budismului, creştinismului, islamismului, hinduismului, zoroastrismului anunţă înlocuirea acestei lumi cu una mai bună, după ce răul va fi distrus. La creştini, sfârşitul lumii este enunţat în Revelaţia lui Ioan (denumită şi Cartea revelaţiilor, Apocalipsa lui Ioan), ultima carte a Noului Testament. Alcătuită din două părţi, cu 22 capitole în total, Apocalipsa suscită şi azi numeroase dezbateri şi interpretări.
Printr-un sistem complex de simboluri, viziuni şi alegorii, se fac trimiteri la ¬modul în care cei păcătoşi îşi vor primi pedeapsa eternă, iar Satana va fi învins de Iisus Hristos. „Ce vezi, scrie într-o carte", este îndemnul divin pe care-l primeşte, prin revelaţie, autorul, un anume Ioan din Patmos, identificat de tradiţie cu însuşi apostolul Ioan. Utilizând numărul magic şapte - simbol al perfecţiunii la creştini - Ioan relatează semnele prevestitoare ale sfârşitului lumii, declanşate de şapte îngeri, cu şapte trâmbiţe. În „Sfânta scriptură" sunt menţionate şi nenorocirile care se vor abate asupra omenirii. Un „mare balaur roşu", cu „şapte capete, zece coarne şi şapte diademe pe capete", simbol al Răului, va fi aruncat pe pământ. După ce îl va înfrunta pe sfântul Mihail, mai scrie Apocalipsa, balaurul, „şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana" (Antihrist, în alte scrieri biblice), va oferi „scaunul lui de domnie" fiarei cu zece coarne, apărută din mare.

„Împărăţia de o mie de ani"

O altă fiară se va ivi din pământ. Iar „numărul ei de om" va fi 666. Împotriva celor care se vor închina fiarei, Dumnezeu îşi va revărsa mânia din şapte potire. „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor", călare pe un cal alb, va înfrânge fiara şi o va arunca „în iazul de foc, care arde cu pucioasă". „Şarpele cel vechi", pedepsit, va fi legat în adâncuri. Abia atunci va începe „Împărăţia de o mie de ani". Dar după un mileniu, Satan va fi dezlegat „pentru puţin timp" şi învins definitiv. Pentru morţi, scrie „Apocalipsa", va urma Judecata de Apoi. Numai cei lipsiţi de păcate vor primi viaţa veşnică. „Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut", notează Ioan. Şi încheie anunţând venirea lui Iisus: „cel care dă mărturie despre aceste lucruri zice: «Da, Eu vin curând». Amin! Vino, Doamne Iisuse! Harul Domnului IIsus Hristos să fie cu toţi sfinţii".

Mileniul sabatic

Acestea sunt profeţiile lui Ioan, redactate probabil în primul secol după Hristos. Au urmat însă întrebările. Pe cine simbolizează fiara şi cele 10 coarne? Când va fi sfârşitul lumii? Când va începe „Împărăţia de o mie de ani"?
Scrierile biblice i-au împărţit pe credincioşi în diverse tabere. În primele patru secole după Hristos, interpretând ultimele capitole din Noul Testament, teologii au răspândit doctrina milenarismului (chiliasmului, în varianta grecească). Milenariştii iau ad litteram profeţia lui Ioan, convinşi că perioada celor o mie de ani precede sfârşitul lumii şi „Judecata de Apoi". După calculele altora, mileniul a început deja. Pe această temă au scris Tertulian, Lactantius, Apollinaris din Laodicea, Melito din Sardis şi Hippolit din Roma.
În secolul al patrulea, Biserica a respins doctrina, considerată o erezie. Celor avizi de calcule şi speculaţii apocaliptice, conducerea ecleziastică le-a temperat avântul. În contrapartidă, s-a insistat pe existenţa unui „mileniu sabatic". Raiul pe pământ, aşteptat cu ardoare de credincioşi, a fost plasat cronologic după 6.000 de ani (şase zile de muncă menţionate în Geneză ori 1.000 ani fiecare!).
Numai că unii nu s-au lăsat „păcăliţi". În secolul al XII-lea, Ioachim din Fiore a revigorat milenarismul. Desigur, cu propriile argumente. Prin analogie cu „Sfânta Treime", teologul a prezis trei stadii ale istoriei: vremea legii (a Tatălui), vremea Evangheliei (a Fiului) şi vremea contemplării spirituale (a Sfântului Duh). În ultima etapă, lumea va fi guvernată de călugări, mai prezicea misticul.

Experimentul anabaptiştilor

După alte câteva secole, s-a trecut de la teorie la practică. Decât să aştepte împlinirea profeţiilor, unii au preferat să le aplice. Aşa a apărut ideea societăţii „oamenilor egali", care să dureze o mie de ani. Thomas Müntzer (1489-1525), fost discipol al lui Luther, s-a revoltat împotriva prinţilor germani. Sprijinit de ţărani, pastorul a declanşat un război în toată regula, la finalul căruia a fost prins, torturat şi decapitat. La un deceniu după moartea sa, în oraşul german Münster, ideile i-au fost preluate de anabaptişti (creştini protestanţi din secolul al XVI-lea care refuzau botezarea copiilor). Sub conducerea lui Ioan din Leyda (autoproclamat „Rege"), ei au abolit proprietatea privată şi, în aşteptarea celei de-a doua sosiri a lui Hristos pe pământ, trăiau ca la începuturile lumii. Bunurile erau proprietate comună, iar poligamia a fost legalizată. Peste o mie de credincioşi s-au botezat din nou. Experimentul a fost efemer. Catolicii au cucerit oraşul după un asediu nocturn asupra localităţii.

Antihriştii

În baza unor argumente numai de ei ştiute, destui s-au încumetat să calculeze sfârşitul lumii. Bunăoară, Cristofor Columb a socotit anul 1656; Penieres-Varin, 1666; John Napier, 1700. Şi identitatea Antihristul-ului a variat de-a lungul istoriei. În funcţie de diverse interese politice şi religioase, a fost, pe rând, Nero, papa Alexandru Borgia, împăratul Napoleon, „Fuhrer-ul" Adolf Hitler sau „ţarul roşu" Iosif Stalin. Scrierile atribuite apostolului Ioan i-au stimulat şi pe gânditorii politici. Inspiraţi de „cea de-a doua împărăţie a lui IIsus Hristos", preluând formulele mesianice ale Bibliei, Marx şi Engels au imaginat utopia societăţii fără clase. Dar oamenii au aşteptat în zadar împlinirea profeţiilor despre comunism.

Plăsmuiri despre anul 1.000

Puţini ani au fascinat de-a lungul istoriei precum anul o mie. Eseuri, dizertaţii şi tratate întregi s-au scris despre spaimele trăite de omenire în ajunul acestui an. Dacă ar fi să dăm crezare istoricilor şi teologilor care s-au referit la acest eveniment între secolele 16-19, lumea înnebunise de-a binelea, aşteptând cu înfrigurare Judecata de Apoi. Nimic mai fals, după cum s-a demonstrat în secolul XX, după o analiză critică a surselor.
Falsul istoriografic a fost fabricat în perioada Renaşterii. Trithemius (ocultist german) şi Baronius (istoric al bisericii italian) au fixat în scris mitul „spaimelor anului o mie", printr-o interpretare eronată şi tendenţioasă a cronicii lui Raoul Glaber (985-1047). Încercând să demonstreze obscurantismul Evului Mediu, autorii au preluat din însemnările lui Glaber mai ales pasajele referitoare la superstiţiile vremii.

Canibalism şi calamităţi

După câteva secole, „tratatele" lor au devenit surse pentru câţiva istorici cunoscuţi. Pe rând, William Robertson, Jules Michelet şi Henri Martin au scris despre acest moment „terifiant" din istoria omenirii.
Profeţiile cărţilor sfinte păreau să se-mplinească în preajma anului 1000. Mulţi ar fi renunţat la bunuri, proprietăţi şi familii pentru a se pocăi în ţara sfântă, unde se aşteptau să apară, pentru a doua oară, Iisus Hristos. Bogaţii renunţau la averi, ca să fie siguri că, la momentul Judecăţii de Apoi, vor fi primiţi în „împărăţia cerurilor".
Istoricul Jules Michelet expune în tratatul despre istoria Franţei (1833) fapte incredibile: „Pe drumuri, cei puternici îi înşfăcau pe cei slabi, îi sfâşiau, îi frigeau şi îi mâncau. Unii le arătau copiilor câte un ou sau un fruct şi îi atrăgeau deoparte pentru a-i devora. Acest delir, această furie a mers până acolo încât animalul era mai în siguranţă decât omul. Ca şi cum ar fi fost deja un obicei înrădăcinat să mănânci carne omenească, s-a găsit cineva care a îndrăznit s-o expună spre vânzare în piaţa din Tournus (...). Interveni şi o altă calamitate; ademeniţi de mulţimea cadavrelor fără mormânt, lupii începură să-i atace pe oameni".
În realitate, conform medievistului Dominique Barthelemy (Anul o mie şi pacea lui Dumnezeu, Polirom, 2002), nu există vreun indiciu despre asemenea fapte. O singură mărturie de epocă se referă la sfârşitul lumii. Într-o scrisoare către regele Hugo Capet, abatele Abbon de Fleury amintea despre o predică din tinereţe, ascultată la catedrala din Paris. Şi despre sosirea Antichrist-ului, chiar „la capătul a o mie de ani". „Iar puţin după aceea ar urma judecata cea de obşte", avertiza abatele.

15 zile blestemate

Printre teologii care au descris sfârşitul lumii s-a numărat şi Sfântul Ieronim (Sofronius Eusebius Hieronimus, 347-420). Citat de Beda Venerabilul în scrierile sale, acest părinte al bisericii apusene a consemnat pentru viitorime 15 semne rău prevestitoare. Iată-le, sintetizate de istoricul Lucian Boia (Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit, Humanitas, 1999):
„Prima zi: marea se va ridica deasupra munţilor. Ziua a doua: ea va coborî atât de jos încât abia va mai putea fi văzută. Ziua a treia: monştrii marini vor scoate răgete cumplite. Ziua a patra: apele mării vor arde. Ziua a cincea: copacii vor emana o rouă însângerată. Ziua a şasea: clădirile se vor prăbuşi. Ziua a şaptea: pietrele se vor sfărâma. Ziua a opta: cutremure de pământ universale. Ziua a noua: pământul se va nivela, munţii şi dealurile se vor transforma în pulbere. Ziua a zecea: oamenii vor ieşi din peşteri şi vor rătăci ca ieşiţi din minţi. Ziua a unsprezecea: morţii îşi vor părăsi mormintele. Ziua a doisprezecea: vor cădea stelele. Ziua a treisprezecea: toate făpturile vor muri pentru ca apoi să reînvie. Ziua a patrusprezecea: cerul şi pământul vor arde. Ziua a cincisprezecea: va fi un nou cer şi un nou pământ şi toţi vor reînvia".

Misteriosul autor al „Apocalipsei"

Prin tradiţie, apostolul Ioan (cunoscut şi ca Ioan Evanghelistul, Ioan Divinul, Ioan Revelatul sau Ioan Teologul) este considerat autorul textului „Apocalipsei". Mai sigur este că a scris una dintre Evanghelii şi trei Epistole.
Deoarece stilul şi conţinutul „Apocalipsei" diferă de scrierile autentice ioanine, mulţi cercetători contestă apostolului paternitatea capitolelor din Biblie referitoare la sfârşitul lumii. Confuzie creează şi menţiunea din „Apocalipsă" potrivit căreia ar fi fost scrisă în insula grecească Patmos, din Marea Egee. Comentatorii Bibliei consideră că acolo erau exilaţi creştinii persecutaţi sub împăratul roman Domiţian (81-96).
În Biblie, Ioan şi Iacob, fratele său, sunt numiţi „predicatorii" şi „fiii tunetului". În biserica timpurie, Ioan a devenit o figură importantă. A trăit până la o vârstă înaintată, sfârşindu-şi zilele în localitatea Efes. În arta bisericească este înfăţişat ca un vultur, simbol al înălţării la ceruri, preluat din primul capitol al Evangheliei sale.

http://www.adevarul.ro/cultura/crestins ... 19211.html

ca tot e la moda sfarsitul lumii....
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Religie în general

Mesaj de duranviola » Joi Dec 06, 2012 8:41 am

Despre Sfântul Nicolae se ştie că s-a născut în Cetatea Patara, din

ţinutul Lichiei din Asia. Scrierile religioase susţin că, atunci când

părinţii i-au murit, Nicolae a împărţit o parte din averea sa celor

săraci.

O altă parte din avere a fost folosită pentru întemeierea mănăstirii Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei. Data de 6 decembrie reprezintă ziua morţii sfântului. Se întâmpla în anul 352.

La exact opt ani după acest moment, o biserică cu hramul "Sfântul Nicolae" a fost ridicată la Constantinopol, de împăratul Iustinian.

Tradiţia darurilor de Sfântul Nicolae (aduse în seara de 5 spre 6 decembrie) este strâns legată de activitatea sfântului. Există chiar o istorioară interesantă a unei fapte a Sfântului Nicolae. Se spune că nu departe de casa sfântului trăia o familie care avea trei fete numai bune de măritat. Tatăl acestora nu avea însă bani de zestre şi s-a hotărât să le dea spre desfrâu (prostituţie). Ştiind de această situaţie, sfântul s-a strecurat în casa fetelor şi a aruncat o pungă cu bani în camera fetei celei mari. Aceasta s-a măritat la scurt timp după primirea darului.

La fel s-a întâmplat cu celelalte două surori.

Curiozităţi despre Moş Nicolae:

- este unul dintre cei mai populari sfinţi. Dovada? Este cel mai pictat dintre toţi sfinţii (cu excepţia Sfintei Fecioare Maria);

- preoţii susţin că Sfântul Nicolae ar trebui să fie socotit adevăratul aducător de cadouri, nu Moş Crăciun;

- moaştele Sfântului Nicolae se află la Catedrala din Bari, Italia, însă o parte din mâna sfântului este păstrată la biserica Sfântul Gheorghe Nou, din Bucureşti;

- circa 800.000 de români, majoritatea bărbaţi, îşi sărbătoresc onomastica de Sfântul Nicolae, în ziua de 6 decembrie;

- în România, există 327.736 de persoane cu numele Nicolae şi 204.566 cu numele Nicoleta. Însă, probabil cel mai interesant nume sărbătorit astăzi este Niculăiţa. Există o singură femeie cu acest nume în întreaga ţară.
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Avatar utilizator
duranviola
Mesaje: 1642
Membru din: Mar Oct 02, 2012 7:18 am
Localitate: Timisoara

Re: Religie în general

Mesaj de duranviola » Mar Mar 12, 2013 9:13 am

Cel mai faimos scrutin din lume: este ales noul Papa


Ochii intregii lumi sunt indreptati spre Vatican, unde la 12 martie incepe conclavul care va alege un nou Suveran Pontif, cel de-al 266-lea din istoria Bisericii Romano-Catolice. Peste 5.000 de jurnalisti din intreaga lume sunt acreditati pentru a urmari desfasurarea celui mai faimos scrutin din lume. Vezi cum se voteaza, vezi care sunt candidatii cu cele mai multe sanse sa devina succesorul lui Benedict al XVI-lea!

Piata Sfantul Petru pare un imens platou de filmare, unde se monteaza schele si studiouri de televiziune, se intind cabluri, au aparut antene si sute de microfoane. Toate televiziunile transmit in direct, 24 de ore din 24. Preturile chiriilor, in interiorul zidurilor Vaticanului, s-au dublat si au trecut de la 1.000 la peste 2.000 de euro pe saptamana, pentru un apartament de 45 de metri patrati, precizeaza Agerpres. Toate acoperisurile caselor din principalul cartier de la Vatican, Borgo Pio, sunt pline de antene de televiziune si de studiouri improvizate.

Sute de turisti si de jurnalisti, cu aparate de fotografiat si cu microfoane, strabat piata in lung si in lat, urmarindu-i pe protagonistii evenimentului, cardinalii sositi din intreaga lume. Toti jurnalistii, italieni si straini, incearca sa obtina cat mai multe informatii despre modul in care se va desfasura Conclavul cardinalilor care vor alege un nou Papa.

Alegerea noului Suveran Pontif: cum se voteaza

Intre timp, cei 115 cardinali electori au tras la sorti sambata camerele in care vor fi cazati in resedinta Santa Marta din incinta Vaticanului. “Camerele sunt trase la sorti pentru ca niciun cardinal sa nu isi poata alege vecinul de camera”, a explicat purtatorul de cuvant al Sfantului Scaun, parintele iezuit Federico Lombardi. Resedinta Santa Marta se afla in mica piata cu acelasi nume, in interiorul zidurilor Cetatii Vaticanului, unde cardinalii vor servi si mesele, pe intreaga perioada a desfasurarii “celui mai faimos scrutin din lume”. “Conclavul din 2005 /cand a fost ales Benedict al XVI-lea/ a durat putin pentru ca la Santa Marta se mananca prost”, a declarat sambata un cardinal italian.

In fiecare dimineata, cei 115 cardinali electori vor fi transportati inspre Capela Sixtina cu mai multe microbuze, iar in fiecare seara vor fi adusi inapoi in casa Santa Marta. Distanta care separa resedinta de Capela este de numai 700 de metri, dar electorii nu o pot strabate pe jos, deoarece, pe perioada Conclavului, le este interzis orice contact cu lumea exterioara. Cardinalilor electori le va fi interzisa si utilizarea telefoanelor mobile, pe care vor trebui sa le lase, in fiecare dimineata, pe o masa, in afara Capelei Sixtine.

Cardinalii electori, cu varste sub 80 de ani, se vor inchide, in mare secret, in Capela Sixtina, marti dupa-amiaza, in jurul orei locale 16,30, si vor vota pentru prima oara marti seara, la ora locala 19.

Se prevad doua scrutine in fiecare dimineata, la orele locale 10,30 si 12, si alte doua scrutine dupa-amiaza, unul la ora 17 si ultimul la ora 19. Buletinele de vot, pe care este scris ‘Eligo in Summum Pontificem’, vor fi stranse intr-un mic sac de velur, apoi vor fi numarate, cusute, toate impreuna, cu un ac (in dreptul cuvantului ‘Eligo’) si arse in soba din Capela Sixtina.

Ce semnifica fumul negru, fum alb si cel… galben

La inceputul Conclavului, Marele Maestru de Ceremonii de la Vatican, monseniorul italian Guido Marini, va pronunta formula latina “Extra omnes”, care inseamna “Afara toti!”, si va inchide cu cheia usa Capelei. Inainte de a intra in Capela lui Michelangelo, cardinali electori vor jura, unul dupa altul, cu mana pe Evanghelie, ca vor respecta “secretul scrutinului”. Si, incepand de marti seara, ochii intregii comunitati internationale se vor concentra pe un cos de 30 de metri, cu o culoare maro-roscat, care va deveni obiectul cel mai filmat din lume caci va anunta alegerea noului Papa.

Daca noul Papa nu a fost ales, fumul care va iesi din cosul de aluminiu (cu o inaltime de 30 de metri) plasat pe acoperisul Capelei Sixtine va fi negru. Daca a fost ales (cu doua treimi din voturi, deci cel putin 77 de voturi), fumul va fi alb. In acest caz, vor bate toate clopotele de la Vatican. Se prevede si un singur nor de fum galben, acela “de proba”, care va fi efectuata inainte de inceperea lucrarilor Conclavului, pentru a verifica buna functionare a faimoasei sobe din Capela Sixtina.

Cine va fi viitorul Papa? Va fi italian, canadian, brazilian, african, american sau asiatic?

Ziarele din Italia publica luni scurte biografii ale principalilor cardinali “papabili”. Iata numele celor care ar putea deveni Papa:
- Marc Ouellet (68 de ani): Canadian, un apropiat al lui Benedict al XVI-lea, este considerat “cel mai papabil dintre outsiders” de catre cotidianul milanez Corriere della Sera. Ouellet a scris o carte, “Actualitatea si Viitorul Conciliului ecumenic Vatican II’, foarte apreciata la Vatican. Are ca atu faptul ca este foarte cunoscut la nivel international.
- Angelo Scola (71 de ani): Cel mai “papabil” dintre cei 28 de cardinali italieni, actualul arhiepiscop de Milano provine dintr-o familie modesta. Angelo Scola “este mandru ca a venit pe lume intr-o familie saraca si ca a crescut in 35 de metri patrati impreuna cu fratele sau”, scrie cotidianul roman La Repubblica. Este autorul cartii “Misterul casatoriei’, culegere de sfaturi pe care le-a dat in vremea cand era profesor de teologie si antropologie la institutul Ioan Paul al II-lea de studii asupra familiei si casatoriei.
- Odilo Pedro Scherer (63 de ani): Brazilian, in fruntea celei de-a treia arhidioceze din lume ca marime, cu sase milioane de catolici, arhiepiscopul de Sao Paulo este ‘papabilul’ din America Latina cel mai des mentionat, scrie cotidianul torinez La Stampa. Descendent al unor imigranti germani (din sud-vestul Germaniei), arhiepiscopul de Sao Paulo este filosof si doctor in teologie, licentiat al Universitatii Pontificale Gregoriene din Roma.
- Robert Sarah (67 de ani): Din Guineea, a fost cel mai tanar episcop din lume (in 1979, la varsta de 34 de ani); este un sustinator al libertatii si al drepturilor omului. Arhiepiscop de Conakry (Guineea) pana in octombrie 2001, Robert Sarah a fost chemat la Roma de papa Ioan Paul al II-lea pentru a deveni secretarul Congregatiei pentru evanghelizarea popoarelor.
- Sean Patrick O’Malley (68 de ani): Originar din Ohio, O’Malley, actualul arhiepiscop din Boston, este si el un poliglot. A studiat spaniola, greaca, germana, ebraica si a descoperit teatrul. Deosebit de socat de scandalul abuzurilor sexuale din Biserica, O’Malley a declarat ca vrea sa aplice o politica de toleranta zero. Astfel, el a instituit una dintre primele politici de reactie la abuzurile sexuale din Biserica si de ajutor acordat victimelor.

http://www.agenda.ro/cel-mai-faimos-scr ... apa/280228

pe cand primul papa de culoare ? :ympray:
Finantatorii vin si pleaca, politicienii vin si pleaca, antrenorii vin si pleaca, jucatorii vin si pleaca.....doar noi suporterii, ramanem

Imagine Imagine
Scrie răspuns