O sansa cat Timisoara de mare: candidatura la titlul de Capitala Europeana a Culturii în 2021
Ziua de 20 decembrie 2012 este momentul deciziei privind candidatura oraşului în competiţia europeană. Timişoara se lansează oficial în cursa pentru obţinerea misiunii de Capitală Culturală a Europei în 2021. Mediul cultural timişorean susţine candidatura Timişoarei în această competiţie europeană. Şi, chiar dacă viziunile privind drumul către acest titlu sunt adesea diferite, miza majoră a luptei este unanim recunoscută. Merita Timişoara titlul de Capitală Culturală Europeană? Ce şanse are Timişoara să obţină acest titlu? Acestea sunt întrebările la care câţiva importanţi oameni de cultură din urbe ne-au răspuns.
Ce va câștiga capitala Banatului dacă va deține titlul
Timișoara și întreaga regiune vor avea numeroase avantaje dacă orașul va deține titlul în 2021. În acest sens, sunt evidente rezultatele obținute de alte orașe care au fost până acum capitale europene ale culturii.
Un studiu realizat la solicitarea Comisiei Europene, de către o echipă de experţi condusă de Robert Palmer, pentru perioada 1995 – 2004, a arătat că 80% din cei care s-au ocupat de organizarea evenimentelor Capitalelor Europene ale Culturii, consideră programul cea mai benefică manifestare culturală și afirmă că a stimulat dezvoltarea orașelor. O dovadă incontestabilă a potențialului investiției culturale în contextul evenimentului Capitală Europeană a Culturii o constituie rezultatele orașului Lille din anul 2004, când, conform estimărilor, pentru fiecare euro public cheltuit s-au generat alți 8-10 euro.
Cu toate acestea, beneficiile nu vin de la sine. Pentru obținerea lor, un oraș trebuie să facă investiții și să implementeze proiectele eficient, prin implicarea mai multor categorii de actori. Tot din Raportul Palmer rezultă că efortul financiar major a fost făcut de sectorul public care a asigurat 77,5% din finanţare, punând accent pe investiţiile majore care au fost realizate în comunitate cu acest prilej.
Cel mai apropiat exemplu de capitală europeană a culturii este Sibiul, care a beneficiat de această titulatură în anul 2007, la invitația orașului partener Luxemburg. La Sibiu au fost prezentate 337 de proiecte, care au însumat 2062 de evenimente – un caleidoscop de genuri şi direcţii artistice pentru cele mai diferite gusturi: de la teatru şi pictură, muzică, film, dans, literatură şi arhitectură la artă contemporană şi gastronomie. Parteneriatul cultural cu Marele Ducat al Luxemburgului s-a concretizat prin 40 de proiecte comune Sibiu – Luxemburg, redând caracterul european al Programului. Au fost investite în programul cultural peste 13 milioane de euro, alocate de autoritățile locale, județene, naționale și europene. La acestea s-au adăugat alte 50 de milioane de euro investite în infrastructura urbană, tot prin contribuția autorităților: Consiliul Local Sibiu, Consiliul Județean Sibiu, Ministerul Culturii și Ministerul Transporturilor. De asemenea, o componentă importantă în susținerea Sibiului ca și capitală europeană a culturii a venit din investițiile mediului privat.
Sustenabilitatea unui asemenea proiect se demonstrează la Sibiu prin veniturile generate: astfel de la un buget local general de 21,2 milioane de euro în 2002, în 2007 bugetul a fost de aproape 90 de milioane de euro. Mai mult de 50% dintre firme au făcut angajări de personal, media fiind de 3,3 pers./companie. Potrivit statisticilor Primăriei Sibiu, numărul turiştilor, până la începutul lui decembrie 2007, a atins cifra de 700.000, un număr dublu faţă de 2006 şi triplu faţă de 2005. Din numărul total, un procent de 40% a fost reprezentat de turişti străini.
Pregătirile Timișoarei
În toamna anului 2011 a fost înființată Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană (ATCCE), prin aportul instituțiilor de cultură, ONG-urilor și cluburilor reprezentative, autorităților locale și județene, dar și persoanelor fizice care susțin acest proiect. Au început demersuri pentru înscrierea Timișoarei în rețelele europene generate de competiția programului “Capitală Europeană a Culturii”. Până în acest moment la nivelul asociației a fost elaborată o schiță de măsuri necesare în pregătirea candidaturii corelată cu regulile programului și a fost finalizat proiectul “Memoria Cartierului Meu” care a valorificat potențialul istoric, cultural și turistic din șase cartiere (Iosefin, Elisabetin, Fabric, Fratelia, Freidorf și Mehala) pentru a evidenția orașul, ca întreg.
Acest proiect atinge unul dintre criteriile impuse de Comisia Europeană, la secțiunea “orașul și cetățenii”, demonstrând componenta participativă a unui proiect cultural și social. Tot cu intenţia de a sprijini candidatura oraşului, Institutul Intercultural Timişoara a elaborat şi câştigat proiectul “Poles of Cultures” în parteneriat cu primăriile din Timişoara, Pancevo, Zrejanin şi o organizaţie din Vârşet. Proiectul transfrontalier în valoare de 315.000 euro va oferi cadrele realizării dosarului de candidatură a oraşului prin fundamentarea acestuia pe baza dezbaterilor locale, a cercetărilor sociologice şi prin contribuţia unor experţi locali şi internaţionali de marcă.
CASETA
Calendar candidatură
2015: apel de propuneri pt statele membre cu termen limită pentru depunerea candidaturii luna octombrie.
2016: Intâlnirea experților pentru preselecție, etapa de îmbunătățiri pentru orașele finaliste iar la sfârșitul anului întâlnirea pentru selecția finală
2017: Notificarea institutiilor europene cu privire la orașul selectat de juriu, opinia Parlamentului European cu privire la candidatură și desemnarea oficială a orașului ales Capitală Europeană a Culturii.
Articolul a fost realizat utilizând date puse la dispoziţie de Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană (ATCCE). Redacţiile Agenda şi
www.tion.ro susţin candidatura Timişoarei la titlul de Capitală Culturală a Europei.
Sondaj:
Merita Timişoara titlul de Capitală Culturală Europeană? Ce şanse are Timişoara să obţină acest titlu? Acestea sunt întrebările la care câţiva importanţi oameni de cultură din urbe ne-au răspuns:
Corneliu Murgu, manager Opera Naţională Română din Timişoara:
Da, cu siguranţă merită acest titlu! Prin multiculturalitatea cu care se identifică, Timişoara a fost, este şi va fi o Capitală Culturală Europeană – chiar dacă, în acest moment, sau în viitor, nu are oficial această titulatura. Multitudinea de expresii culturale care au loc în decursul unor stagiuni artistice (sau nu) a multor actori culturali alcătuiesc, chiar şi fără titulatura dorită, o ofertă generoasă pentru timişoreni şi/sau pentru regiune. Şansele vor fi mari dacă ne mobilizăm cu toţii şi dacă ne dorim cu adevărat să primim aceasta titulatură.
Balazs Attila, actor, directorul Teatrului Maghiar Csiky Gergely Timişoara:
Nu-mi pot imagina, nu doar în toată România, ci în întreagă această parte a Europei, un oraş mai potrivit pentru acest titlu de Capitală Culturală. Poziţia geografică ideală, cu deschidere spre culturile tangente, plurilingvismul, multiculturalitatea sa care transcede timpul istoric, calitatea vieţii urbane care este recunoscută şi chiar invidiată de cei din alte părţi, cultul pentru tradiţie şi mintea deschisă spre nou a omului de aici sunt doar câteva argumente din multele care pot fi invocate. Timişoara, cu teatrele, cu festivalurile sale, este deja un epicentru teatral puternic.
Avem scriitori extraordinari, artişti plastici de renume mondial, muzicieni, chiar în regimul comunist aici era avangarda culturală a ţării, aliniată, aproape miraculos pentru acele vremuri, la trend-ul europeann. Şi încă ceva: în 1875, când s-a inaugurat Teatrul Franz Josef la Timişoara, Teatrul Maghiar a jucat o piesă muzicală în limba germană! Aşa era atunci, aşa este şi acum în Timişoara, singurul oraş din Europa în care teatre în 3 limbi joacă în aceeasi clădire, ea însăşi un simbol al istoriei culturale. Cât despre şanse…cred că ele depind mult de spiritul comunitar, de capacitatea de a face vizibile aceste argumente pe plan internaţional. Este importantă susţinerea administraţiei locale, ea există, şi, dacă această candidaturăse va baza pe programe solide, coerente, Timişoara nu poate pierde.
Prof.univ. dr. Marcel Tolcea, directorul Muzeului de Artă Timişoara:
Povestea cu “Timişoara merită”: o echipă în divizia A, titlul de Capitală Culturală Europeană, zăpadă mai puţină…nu cred că este tocmai potrivită, pentru că nu există o entitate numită Timişoara, ci doar oameni coagulaţi în jurul unor intenţii. Personal eu cred că Timişoara merită acest titlu, nu pentru că am avea instituţii culturale standard, ci pentru că are un argument care lipseşte tuturor oraşelor din România; interculturalitatea.
Aura Twarowska, mezzosoprană, Opera de Stat din Viena:
De ce Timisoara- Capitala Culturala Europeana? Pentru ca este un oraş multietnic, multicultural şi multireligios, un exemplu bun pentru Europa secolului al 21-lea. Are teatre în limbile română, maghiară şi germană, Operă Naţională, Filarmonică, Teatru de Păpuşi, etc. Este un centru academic important, având patru universităţi de stat şi tot atâtea private. Are o tradiţie culturală de necontestat: prima stagiune de teatru consemnată în Timişoara dateaza din 1753 si cuprinde spectacole susţinute de o trupă ambulantă venită din Imperiul Habsburgic. La recensamantul din 1774 , la o populatie de 6718 locuitori a fost consemnata o stagiune alcatuita din 61 de spectacole. În sala, pentru prima data s-a jucat teatru în Timişoara în 1761, în clădirea Primariei sârbeşti. Din 1780 întreaga clădire rămâne teatrului până în 1874, acesta putând fiind considerat primul teatru din România (înaintea celor din Sibiu sau Oraviţa).
Multe spectacole de opera au avut premiera în Timişoara la foarte scurt timp după premiera absolută: ianuarie 1853, G. Verdi, Rigoletto, la doi ani după premiera absolută (11 martie 1851, Teatrul La Fenice, Venetia), februarie 1855, G. Verdi, Il Trovatore, la doi ani după premiera absolută ( ianuarie 1853, Teatrul Apollo, Roma), 1864, G. Verdi, La Traviata, la unsprezece ani după premiera absolută 6 martie 1853, Teatrul La Fenice, Venezia), decembrie 1875, J. Strauss, Liliacul, doar la un an diferenţă de premiera absolută ( 5 aprilie 1874, Theater an de Wien), martie 1894, R. Leoncavallo, I pagliacci, la 2 ani după premiera absolută (21 mai 1892, Teatro Dal Verme Milano). Prima operă mozartiană a fost prezentată în Timişoara încă pe vremea când trăia compozitorul (Răpirea din Serai), în 1792, urmată de Flautul fermecat în 1796.
Publicul timişorean a făcut cunoştinţă cu creaţia lui R. Wagner în 1866, trupa lui Eduard Reimann prezentând opera Tanhäuser fără a apela la invitaţi, ci numai cu soliştii casei, iar orchestra- alcătuită din 24 de instrumentişti fiind întărită de muzicienii amatori din oraş( în timp ce la Paris muzica compozitorul prusac s-a facut cunoscuta doar douăzeci şi unu de ani mai tarziu, în 1887, cu Lohengrin -când trecuseră deja 41 de ani de la premiera absolută, sau în 1893 Das Rheingold şi Die Walkűre). Opera lui Meyerbeer, Africana, a avut premiera în Timişoara în 1 decembrie 1866, concomitent cu marile centre muzicale europene: Viena, Milano, Geneva, Florenta, Budapesta şi Londra.Timişoara are o poziţie geografică strategică şi este considerată un pol al civilizaţiei şi culturii.
Timişoara are evenimentele din decembrie 1989, este considerata pe plan mondial ”oraş revoluţionar şi promotor al democraţiei” . Nu în ultimul rând, Timişoara îl are pe Ioan Holender, unul dintre cele mai puternice personaje din lumea muzicală internaţională, cel care timp de 19 ani a fost directorul celei mai importante opere din lume si el este cel care va putea conduce Timisoara spre succesul din 2020. În opinia mea, ca Timişoara să atingă acest obiectiv, ar trebui să se orienteze înspre 3 direcţii: în primul rând, pe plan local să îşi continue activităţile cultural artistice in toate institutiile de profil la un standard european şi să gândească în detaliu un proiect pentru anul 2021.
În al doilea rând, trebuie iniţiată legătura cu toţi artiştii şi oamenii de cultură timişoreni răspândiţi în Europa, să fie incluşi în pogramele de promovare culturală ale urbei, susţinuţi în diferite proiecte, activităţi, spectacole şi aparitii prin care să reprezinte Timişoara în care s-au format. În al treilea rând, artişti de talie internaţională ar trebui să fie invitaţi în spectacolele curente ale oraşului, Timişoara intrând astfel în circuitul artistic internaţional (orientarea şi spre import de cultură, nu doar export- vezi Festivalul „George Enescu”).
Şi ca să fim şi mai aproape de victorie trebuie sa învăţăm de la cei ce au ajuns bine înaintea noastră, să luăm de bun ( construind pe specificul nostru românesc) ceea ce ei au experimentat, obţinând rezultate pozitive. Să fim mândri de şcoala românească de arta, să o reprezentăm cu mândrie în afara ţării, iar din experienţa acumulată în străinătate să aducem tot ce este mai bun în ţară…Să ne internaţionalizăm!
Prof.univ.dr. Felician Roşca, organist, muzicolog:
Există elemente care nu doar susţin, ci care de-a dreptul impun Timişoara pentru acest titlu: este un oraş eminamente multietnic şi multicultural, nu cred că există în România un oraş în care convieţuiesc atâtea etnii şi se prezervă atâtea culturi. Eu cred că Timişoara are şansă la titlu pentru că exact acesta este conceptul Uniunii Europene. Reţeta reuşitei înseamnă: programe coerente, care să fie publicitate internaţional, şi aici cred că ne-ar putea ajuta multinaţionalele din regiune, solidaritate culturală şi o susţinere financiară pe măsură.
http://www.tion.ro/o-sansa-cat-timisoar ... 21/1223288