Forum Politehnica Timisoara

Ioi, că-n sara asta am reuşât să dăscarc programu' cu diacritişe, să pucem givani ca-n Banat.
Iacă cum puceţî faşe:
http://diacritice.ro/cum_sa_scrii_cu_di ... windows_xp
http://diacritice.ro/cum_sa_scrii_cu_di ... dows_vista

Lasa-ma´n durerea me, pa do parte´mi spui cam ajus sa nu´mi stea mintean loc sâ aici ma iei cu a cu sapca, i cu acoperis s cu coada t cu terz... io ma bucur ca ma dascurc ase cum pot.



ps. la Masloc se graia banateneste, dar ceva mai aparte

holstein wrote:Lasa-ma´n durerea me, pa do parte´mi spui cam ajus sa nu´mi stea mintean loc sâ aici ma iei cu a cu sapca, i cu acoperis s cu coada t cu terz... io ma bucur ca ma dascurc ase cum pot.



ps. la Masloc se graia banateneste, dar ceva mai aparte

Vedem .

Acuma nu baş mi-s cu vreme, da' una scurtă tăt vă zâc.
Tare-mi plăşea când ieram numa' o ţără dă om, să mă duc cu unciu' Florică cu coşia, ce miri inge, la Murăş, ori la pădure, ori în ţarină după paie, ori la moară. Şî uice aşa, leagă unciu pă Doina şî pă Stela la coşie, ălea mai fainie iepe gi pă uliţa noast'ă, umple coşia cu cucuruz şî cu grâu, că doară nu era să faşem două drumuri şî nie pornim cătă moară.
Moara iera întră Ususău şî Dorgoş, tumnă inge să dăspart ususănii gi guji(asta cu guji o s-o v-o povestesc altă dată)
După şe gătăm noi treaba cu măşinatu' la moară, punie unciu' saşii cu făină în coşie şî, "Şea Doina, hai acasă!"
Pă drum, numa' şe vigem, pă Ion a lu' Bălu gin Dorgoş (gujii ar zâşe, dân Dorgoş), cu un şeaun mare în space.
"Ioanie, inge meri?" zâşe unciu'." Pî mă duc până la Răţoniu' covaşiu' să-mî facă şeaunu' ăsta, că cure."
"Pă haida sus, că Răţoniu şăge lângă minie!" Şî să suie Ion în coşie, da şeaunu' tăt în space-l ţânia.
"Mă Ioanie, da lasă şeaunu' ăla jios!", zăşe unciu'.
"Da' nu-l las brata Florică, să nu le fie greu la cai!"

Se listeaza .

DP 2-6 wrote:Acuma nu baş mi-s cu vreme, da' una scurtă tăt vă zâc.
Tare-mi plăşea când ieram numa' o ţără dă om, să mă duc cu unciu' Florică cu coşia, ce miri inge, la Murăş, ori la pădure, ori în ţarină după paie, ori la moară. Şî uice aşa, leagă unciu pă Doina şî pă Stela la coşie, ălea mai fainie iepe gi pă uliţa noast'ă, umple coşia cu cucuruz şî cu grâu, că doară nu era să faşem două drumuri şî nie pornim cătă moară.
Moara iera întră Ususău şî Dorgoş, tumnă inge să dăspart ususănii gi guji(asta cu guji o s-o v-o povestesc altă dată)
După şe gătăm noi treaba cu măşinatu' la moară, punie unciu' saşii cu făină în coşie şî, "Şea Doina, hai acasă!"
Pă drum, numa' şe vigem, pă Ion a lu' Bălu gin Dorgoş (gujii ar zâşe, dân Dorgoş), cu un şeaun mare în space.
"Ioanie, inge meri?" zâşe unciu'." Pî mă duc până la Răţoniu' covaşiu' să-mî facă şeaunu' ăsta, că cure."
"Pă haida sus, că Răţoniu şăge lângă minie!" Şî să suie Ion în coşie, da şeaunu' tăt în space-l ţânia.
"Mă Ioanie, da lasă şeaunu' ăla jios!", zăşe unciu'.
"Da' nu-l las brata Florică, să nu le fie greu la cai!"

Aişi m-am smincit gi neiertat şâ am zâs dăspart ca un gug şî nu gispart ca un ususan în ţoalile lui!
Trag năgejge că nişi un ususan gi-a meu nu şiceşce asta, că dacă m-o şicit, musai capăt un telefon şî am smincit-o, numa' un porbagaj cu "Cimişoreana" mă mai spală gi păcace!

Nişi nu şciu cum să fac, v-aş povesti io mulce, da' să vorbesc gi unu sângur, nu-i baş cum să goge.
Mai mă cumpen o dată şî dacă văd că-i daficea, baş că n-am cu şine givăni.

Povestea lu' Şulă Hert

Pă vremia când bunica era fată şî trăia la Varniţă, tumnă la v-un şeas gi mers pă jios pân pădure, gi la Ususău şî cam tăt atâta gi la Dorgoş ori Şuştarăviţ, cred că iera 'naince dă o mie nouă suce, giabia şe o gătat gi plămăgit oţără gi casă, ocol, şură, colnă şî tăce ălealace Ion a lu' Ciocoşâtu, când pă la vremia Crăşuinului, să pomenie cu socrii ăi mişi, că bat la poartă.
Gişchige omu' şâ-i omineşce pă goşci cu tăt şe are mai bun.
Ăla micu şe avea câţva ani, tăt în braţă la bunu-su fujea şî după o vreme, tăt spuniea "şulă hert"
"Aşa-i ţucă-l bunu!" zâşea ăl bătrîn, "Hai că-ţ dă bunu un leu să-ţ iei bomboţî"
"Bunu, şulă hert" zâşea ăl mic şî bună-su îi mai dăgea un bomboţ ori un leu, până şe zâşe baba Rusalina, "Iu, că puce-a ars, şe beceşug îi în dubă?
Când 'clo şe să vezî...era căşiula lu' bunu!

PS Păntru ăi şe nu-s baş îndăluiţî cu limba noastă bănăţană, hert vinie gi la şpohert(sobă) şî şiulă gi la căşiulă, agică "Căşiula-i în şpohert!"

Noi şicim , dar ni-i greu să givănim ca cine...
...că buna le-o zîs lu mami şî tati să mă dea la şcoală la oraş, la nişi 10 ani, să nu fiu paore...
M-am cam zuitat vorba...

Să-ţ spun drept Sorine, io m-is plecat gi la doispişe ani şî mă pestrec cu firea v-un şeas, să compun lucrurile aşcia şe-mi stau în fire gi atâţa ani şî acuma nu şciu cum să le mai zâc! Verpeli-ce, că şî dacă ce zminceşci, nu-i nişi un bai! Ţucă-ce ticu boboloc!