Forum Politehnica Timisoara

Un om de altădată
de Alin Buzarin


Uite-așa se bate Steaua. De trei ori într-un an. Perimatul, desuetul, revolutul "Flocea" poate scrie tratate despre cum să pleci mereu cu șansa a doua în fața Stelei și să iei de fiecare dată toate punctele.

Uite-așa se joacă fata. Cîntec bănățean, parcă. Din „Ana Lugojana”, adică nițel mai încolo de poarta în care a marcat Hernandez, dincolo de Pădurea Verde și de viile Recașului.

Uite-așa se bate Steaua. De trei ori într-un an. Perimatul, desuetul, revolutul „Flocea” poate scrie tratate despre cum să pleci mereu cu șansa a doua în fața Stelei și să iei de fiecare dată toate punctele.

În era tăieturilor slim-fit care cad perfect pe trupurile tinere pe care antrenorii mileniului trei și le lucrează asiduu la sală, „Flocea” vine cu trening XXL. În epoca tratatelor despre comunicarea în grup, bărbatul masiv descins din niște poze vintage vine cu vocea puternică, urlă 90 de minute, își pune jucătorii să alerge pînă cad lați, să bage piciorul fără fițe, să nu-și lase adversarul să respire.

Cine e Dan Popescu? Un fundaș stînga mic și inestetic, cu care Oțelul a retrogradat cu brio. Cine e Llorente? Nu nepotul lui Gento, care a jucat acum vreo 15 ani pentru Real. Nici măcar cel de la Bilbao, care a ajuns apoi la Juve.

Llorente e cel al Timișoarei, un mijlocaș central peste Muniru plus Filip plus Breeveld, care sigur a alergat peste 13 kilometri, a recuperat zeci de mingi, inclusiv cea pentru Hernandez, din care a ieșit golul. Chiar așa, dar Hernandez cine mai e? Ceva rubedenie îndepărtată de-a lui Guti, care probabil caută în zadar în Piața Operei din Timișoara un local unde să poată mînca o paella decentă.

Și, pînă la urmă, cine e „Flocea”? Un om cu părul alb, care are vreo 50 de ani de fotbal în spate și se luptă aproape de unul singur cu o generație tînără de antrenori care au făcut bătături la degete de la tastatura tabletelor și care sînt în stare să-ți pledeze ore în șir despre scheme tactice, dar mulți dintre ei n-au acel discurs menit să le facă pielea de găină jucătorilor și să-i determine să-și dea sufletul pe teren.

http://blogsport.gsp.ro/buzarin/2015/09 ... -altadata/

Studiu pentru niște copii
de Theodor Jumatate

Acum, după al treilea succes în fața Stelei într-un an, un regret. Că Florin Marin, antrenorul, n-a ajuns atît de sus pe cît speram eu.

Mă doare cînd văd cum îl tratează unii pe Florin Marin. Nu-l respectă și nu vorbesc frumos despre el. Au în minte doar un singur lucru: „Cooperativă”. De aici începe argumentația lor. Și mulți nu acceptă replică.

Dar eu știu ceva. Ceva ce am trăit. Spre sfîrșitul anilor ’80, prin ’88. Aveam doar 13 ani, jucam la Steaua, la juniori, și antrenor era tocmai el, Florin Marin. Prima sa echipă, la 35 de ani, tocmai se retrăsese din iarbă.

M-a uimit atunci, copil fiind. Și sentimentul n-a dispărut nici acum, după atîta vreme. În vestiar, înaintea meciurilor, ne motiva dînd citate din Howard Kendall, faimos manager englez al acelor timpuri, dublu campion cu Everton.

Iar în biroul lui din Ghencea, care era și vestiarul nostru, ținea o mulțime de cărți de fotbal, mai ales strategie, și reviste străine traduse în secret. Să nu uităm, Ceaușescu nu dispăruse!

Mai mult. Pasionat de tactică, ne învăța tot felul de scheme la antrenamente, magnetizante, unele luate de la echipa mare roș-albastră – ce însemna Steaua în ’88! -, altele decupate din Serie A sau Primera. Nu ne lăsa să plecăm pînă cînd nu ieșeau bine. Se implica total, participa la exerciții, nu doar de pe margine.
Nu uit pregătirea fizică. Ne rupea-n două. „Vreți să deveniți fotbaliști? Munciți! Talentul e esențial, dar nu e totul”. Cum jucam? Altceva decît toate celelalte echipe la nivelul nostru!

Și nu uit ce apropiat era de noi, niște copii. Ținea enorm la noi. Și noi îl iubeam.

Acum, după al treilea succes în fața Stelei într-un an, un regret. Că Florin Marin, antrenorul, n-a ajuns atît de sus pe cît speram eu. La un club important. Și apreciat de toți

http://blogsport.gsp.ro/jumatate/2015/0 ... ste-copii/

Fain, fain articolul, dar n-a zis nimic despre sosete. Imposibil sa nu aiba si ele un rol in toata povestea asta!

Cateva articole pozitive legate de Flocea asta inainte de a pierde cateva meciuri, cu injuraturile aferente.

Buzarin, Jumatate...
Buzarin e dobitoc de-a dreptul.
Nu il luati acasa?

orangetm wrote:Buzarin, Jumatate...
Buzarin e dobitoc de-a dreptul.
Nu il luati acasa?

Sa fim corecti si sa nu punem la indoiala caracterizarile unora care chiar au cunoscut personajul. Noi vorbim doar din auzite, altminteri multi nemernici de-a lungul timpului au stat pe banca sau in birourile noastre, fara sa se nasca isterii in masa sau revolte. Acum merita macar sa nu-l injuram. Atunci cand vor veni infrangerile si acelea sigur vor veni, urmeaza sa-si primeasca carnita cuvenita. Asta era si ideea de baza, sa nu-l injuram inainte de a debuta doar pe baza faptului ca a fost contemporan cu cooperativa. TOTI conducatorii sau fotbalistii activi ai acelor vremuri, au facut mai mult sau mai putin parte din ea. De ce trebuia sa fie el atfel si asta ii intreb pe cei care chiar au trait acele vremuri si nu pe cei care s-au nascut cu Coca-Cola la liber si Pro Tv, de la care nu am pretentia sa inteleaga.

Am vazut ca astazi, dupa 2 - 2 cu Iasiul, Florin Marin era nervos si nemultumit de asezarea echipei.
Are dreptate: echipa lunga, descoperita si joc pe contre.

Poate reuseste sa faca ceva pentru a corecta asta.

Am revenit de doua ori astazi si chiar am vrut sa castigam. Asta "inainte" nu prea se intampla. Cand primeam gol, cam asa murea. Adica, clar se vede o diferenta.