Dinastia fotbaliştilor! Familia Trandu face istorie în fotbalul timişorean de 3 generaţii
Mijlocaşul Răzvan Trandu a dat patru pase de gol în primele şase etape ale Ligii I pentru ACS Poli Timişoara
Răzvan Trandu (22 de ani) este unul dintre remarcaţii noului sezon al Ligii I. Chiar dacă la debut a ratat un penalty contra lui Dinamo (2-0), el şi-a revenit şi a avut de atunci evoluţii constant bune. Mijlocaşul timişorean are cele mai multe pase decisive dintre jucătorii lui Velcea: patru dintre cele nouă goluri ale lui ACS Poli au venit din assist-urile lui. „Singurul lucru pe care ştiu să-l fac este să joc fotbal. Cred că dacă nu aş fi jucat fotbal, nu m-aş fi văzut să fac altceva“, spune tânărul jucător al Timişoarei. Explicaţia e simplă: Răzvan a trăit de mic copil pe lângă terenurile de fotbal. Tatăl lui, Orlando, a fost fotbalist la UMT şi Poli Timişoara, după care a făcut carieră în arbitraj, iar bunicul, Vasile, a slujit o viaţă întreagă clubul UMT, ca jucător, antrenor la juniori şi organizator de competiţii.
Răzvan a copilărit la UMT
Tatăl, care acum e antrenor în Liga a IV-a, la CS Giroc, se întoarce cu gândul în anii ’90, când fiul său şi-a trăit primii ani de viaţă. „Răzvan s-a născut într-o duminică, eu jucam atunci la UMT, în Divizia C, şi aveam meci cu Oţelul Ştei în acea zi. Am bătut cu 4-0. Meciul l-am jucat dimineaţa şi el s-a născut înspre seară. Nu am dat gol, ar fi fost perfect, dar bucuria naşterii lui a fost una pe care n-o pot exprima în cuvinte. Nu am avut niciodată ideea sau interesul să-l duc la fotbal. Totul a venit de la sine, eu stând cu părinţii mei atunci şi soţia lucrând, că numai un an te lăsa să stai acasă. Părinţii mei lucrau, aşa că îl luam cu mine la stadion la UMT. Copilăria lui a însemnat stadionul UMT. Toată ziua era pe terenul de fotbal. Apoi, când jucam la Poli, îl luam şi la antrenamente cu mine şi venea aproape la toate meciurile, cu soţia mea. A trăit între fotbalişti şi poate de asta fotbalul l-a atras mai mult decât altele. Dar el singur şi-a ales pasul. Atât i-am spus doar, că dacă vrea să facă fotbal, să nu îşi bată joc de meserie“, a spus Orlando Trandu.
Muzeul din beci
Pentru a-i cunoaşte mai bine pe cei trei Trandu, am fost invitaţi în beciul apartamentului domnului Vasile (bunicul, foto stânga). Aici, într-o cămăruţă mai mică decât un vestiar de arbitri, au încăput mii de ziare în care s-a scris despre echipele la care au activat membrii familiei Trandu, sute de fanioane, câte o minge oficială din sezoanele petrecute de UMT în Liga I, a II-a şi a III-a, toate programele de meci din anul în care „Zebrele“ erau în „A“, iar pe pereţi stau atârnate zeci de fotografii.
Ca şi în fotbal, nici într-o căsnicie nu poţi câştiga chiar toate „meciurile“, astfel că seniorul Trandu a cedat un sfert din spaţiul beciului soţiei. Astfel, s-a creat o anticameră a „muzeului“, unde sunt depozitate borcane cu murături şi dulceaţă.
Vasile Trandu a iubit mult fotbalul şi a iubit la fel de mult UMT-ul. De cinci ani, de când clubul s-a desfiinţat, bunicul fotbalistului de la ACS Poli a rămas la clubul de la Pădurea Verde, ca administrator al bazei de agrement, în care sunt mai multe terenuri de minifotbal şi un ştrand.
„Nu ştiu dacă se poate pune cineva în pielea mea, de cinci ani să nu mă mai ocup de fotbal. Îmi lipseşte foarte mult această activitate. Nu m-am gândit să plec la alt club, am zis că rămân acolo şi închid activitatea, fie ce o fi, ultima zi va fi tot la UMT. Chiar dacă nu mai este echipă de fotbal, a rămas baza sportivă şi mi-ar părea rău să plec de la UMT“, povesteşte omul care a fost mai întâi portar în echipa UMT-ului, apoi a lucrat ca organizator de competiţii. A şi antrenat câţiva ani la juniorii UMT-ului, iar în sezonul 1983-84 a cucerit titlul de campion cu juniorii II.
Tata şi bunicul îmi dau sfaturi, le ascult şi ţin cont de ele. Dar nu se bagă peste chestiile tehnico-tactice
Răzvan Trandu, mijlocaş ACS Poli Timişoara
Eu îi doresc din tot sufletul să ajungă la un nivel mai înalt şi să joace mult mai mult decât am jucat eu în Liga I
Orlando Trandu, tatăl lui Răzvan
Sunt foarte mândru de nepot şi de fiu. Sper ca nepotul să-l întreacă pe Oli, să ajungă mai sus, mai ales că e şi stângaci. Stângacii sunt mai căutaţi
Vasile Trandu, bunicul lui Răzvan
Următorul Trandu, tot sportiv?
L-am întrebat pe Orlando Trandu dacă şi-ar dori şi un nepot fotbalist. „Dacă aş avea nepot sau nepoată, m-aş bucura să facă sport de performanţă, nu neapărat fotbal. Dar să nu facă sport din obligaţie, ci de plăcere. I-am spus şi lui Răzvan că nu trebuie să facă sport sau fotbal dacă am făcut eu sau tatăl meu. Dacă el crede că-i place şi o face cu plăcere, atunci da. Dacă nu, mai bine să-şi caute altceva“, a spus fostul fotbalist şi arbitru.
Copil de mingi, apoi adversarul lui Dinamo
Răzvan Trandu îşi aminteşte bine sezonul 2001-2002, în care UMT a jucat în Divizia A. „Aproape la toate meciurile UMT-ului în Divizia A am fost copil de mingi. Cel mai mult îmi aduc aminte de meciul cu Dinamo. A fost foarte multă lume şi eram în spatele porţii unde a marcat Vacsko golul care a fost anulat. Am făcut şi câteva poze atunci cu jucătorii lui Dinamo“, îşi aminteşte mijlocaşul central al lui ACS Poli.
Velcea: „40 de puncte la 40 de ani”
Antrenorul lui ACS Poli, Vali Velcea (foto), a împlinit ieri 40 de ani şi, cu această ocazie, a primit din partea reprezentanţilor presei timişorene un tricou şi o poză înrămată cu echipa pe care a promovat-o în Liga I acum câteva luni. “Am făcut 40 de ani şi 40 de puncte vreau să fac anul ăsta în Liga I. Ar fi bine să fie şi mai multe, dar 40 sunt destule”, a spus Velcea. Tehnicianul va avea, de mâine, doi jucători egipteni sub comandă (Mostafa Selim – 24 de ani şi Mohamed Abdelfattah – 22 de ani), care sunt aproape de a semna cu ACS Poli.
prosport.ro
http://www.prosport.ro/fotbal-intern/li ... i-11296383